Există vreo legătură între un dramaturg și o rețetă culinară? „Mâna bucătarului, metaforic vorbind, poate fi asemănată cu cea a unui dramaturg care își dozează inspirația în timp ce scrie o piesă înainte de a o servi publicului. Asemenea unui bucătar, dramaturgul poate crea o rețetă pornind aproape de la zero sau poate elabora o rețetă cu arome tradiționale.” Iată ce spune Antonio Lattella, pentru al treilea an consecutiv director artistic al Bienalei de Teatru de la Veneția. La cea de-a 47-a ediție, desfășurată în perioada 22 iulie – 5 august sub deviza „Actul al treilea: dramaturgii” (primele două acte au fost dedicate regizorilor, respectiv actorilor și performerilor), au fost prezentate 28 de producții, printre cele 23 de noutăți aflându-se și șase premiere mondiale. „Motto-ul folosește în mod deliberat pluralul, pentru că în secolul XXI putem vorbi despre diferite dramaturgii, de la rolul dramaturgic al directorului artistic la cel al regizorului-autor care își montează propriile texte, de parteneriatul dintre regizori și autori care lucrează pentru o trupă de teatru, sau despre dramaturgi care sunt activi în zonele teatrului-dans și ale musicalului. Nu în ultimul rând există dramaturgia pentru copii, menită să contribuie la crearea unui public nou”, explică regizorul Latella.
@La Biennale di Venezia – foto Andrea Avezzù
Nu este de mirare astfel că, în deschiderea festivalului, Leul de Argint a fost înmânat lui Jetse Batelaan. Regizorul olandez s-a remarcat prin estetica sa, fiind considerat unul dintre cei mai neconvenționali artiști ai scenei internaționale de teatru pentru copii și tineret. Programul deosebit de variat al festivalului a oferit o largă paletă de nume cu ecou internațional precum Oliver Frljic, Sebastian Nübling, Julian Hetzel, Miet Warlop, Manuela Infante, Jens Hillje (câștigător al Leului de Aur pentru întreaga carieră). Cum este de la sine înțeles, nu au putut lipsi artiști locali consacrați precum Pino Carbone, Lucia Calamaro sau Alessandro Serra. Și cum rămâne cu rețeta culinară? De câțiva ani încoace, Colegiul a devenit parte integrantă a Bienalei de Teatru. Scopul său este să ofere „o voce și vizibilitate celor care lucrează în teatru în Italia, ținând seama de dificultățile existente și de decalajul dintre generații”. Rețeta – iată tema din acest an a Colegiului.
@La Biennale di Venezia – foto Andrea Avezzù
Dar este oare posibil să se obțină o impresie despre festival în numai douăzeci și patru de ore? Cele trei producții la care am asistat într-o zi de sâmbătă la sfârșitul lunii iulie în fermecătorul Oraș al Lagunelor au demonstrat că acest lucru este cu putință. Premiera noii piese a Luciei Calamaro Nostalgie după Dumnezeu. Când destinația este începutul (Nostalgia di Dio. Dove la meta è l’inizio) a fost așteptată cu mare nerăbdare de întreaga critică italiană. Artista multipremiată este cunoscută pentru dialogurile sale filozofice ce dezbat problemele umanității. Însă Calamaro nu este numai autoarea textului, ea semnează de asemenea regia, scenografia și costumele. Pe scena aproape goală a Teatrului Goldoni se află doar o plasă de tenis, o ușă și câteva scaune. Calamaro creează situații reale ca, de exemplu, o cină între prieteni sau un pelerinaj la bisericile din Roma. Tema principală a celor aproape trei ore de spectacol sunt problemele de relaționare în cuplu și în societate. Cele patru personaje se confruntă cu dificultăți dintre cele mai diverse: alcoolism, divorț, dorința neîmplinită de a avea un copil, nevroze ca, de exemplu, catalogarea absurdă a zgomotelor. Este un cvartet fragil care încearcă să supraviețuiască într-o lume din ce în ce mai mecanizată și reglementată. Calamaro reușește să se joace cu convențiile lingvistice într-un mod sofisticat. Caracteristicile sale stilistice devenite clasice, cum ar fi dialogul caustic dintre protagoniști și monologul ce pare a fi îndreptat către un ascultător extern, reprezintă o mare provocare pentru actori. Toți cei patru artiști strălucesc în partiturile ce le-au fost încredințate.
@La Biennale di Venezia – foto Andrea Avezzù
Cu doar o jumătate de oră mai târziu a avut loc o altă premieră mondială. Giovanni Ortoleva, un regizor în vârstă de 26 de ani din Florența, câștigătorul Mențiunii Speciale a Colegiului Bienalei din 2018 a prezentat Saul. Opera sa are la bază drama omonimă a lui André Gide scrisă în 1904 și inspirată din Vechiul Testament. Tema principală a textului rescris de Ortoleva împreună cu Riccardo Favaro este eșecul sistemului social și economic contemporan. Montarea dinamică, foarte reușită, îmbină aspecte cinematografice și pasaje vorbite, iar muzica joacă un rol pregnant.
Finalul celor douăzeci și patru de ore a fost marcat de o premieră europeană, caracterul internațional al Bienalei de Teatru fiind reconfirmat de prezența la Veneția a duo-ului australian Susie Dee și Patricia Cornelius. De peste treizeci de ani, cele două artiste se dedică unui teatru militant. Temele abordate sunt curajoase, accentul producțiilor fiind pus pe critica socială contemporană. Shit și Love sunt cele două lucrări ale lui Dee (regizoare, actriță, manager) și Cornelius (una dintre cele mai puternice voci ale dramaturgiei spațiului anglofon) prezentate în cadrul festivalului. Love reflectă viața unor oameni de proveniență din clasa socială de jos. Trei personaje – două lesbiene și un drogat – povestesc abuzurile la care au fost supuși într-o lume plină de crime și stupefiante.
@La Biennale di Venezia – foto Andrea Avezzù
Acțiunea se desfășoară pe o placă de trei pe trei metri, amplasată în mijlocul sălii din complexul Arsenale. Caracterele interpretate de trio-ul actoricesc își pierd destul de repede controlul, sunt extrem de dezagreabile, au un limbaj obscen și gesturi grosolane. Piesa analizează iubirea în cele mai diferite forme ale sale și dezvăluie, în același timp, și latura sumbră a sufletului uman, care este dispus să îndure mult prea multe în numele iubirii.
Ceea ce m-a impresionat în mod foarte plăcut la ziua petrecută la Bienala de Teatru a fost abundența de dialoguri, o dovadă că în secolul XXI se poate face teatru și în absența totală a tehnologiei.
