Premiera „Faust Family”, în regia lui Botond Nagy, deschide stagiunea la Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sf. Gheorghe. Din distribuție fac parte Claudia Ardelean, Sebastian Marina, Sergiu Aliuș, Fatma Mohamed, Mirela Bucur, Mona Codreanu, Camelia Paraschiv, Nagy Attila și Alexandrina Ioana Costea. Muzica spectacolului îi aparține lui Claudiu Urse, iar versiunea în limba română a textului i se datorează lui Andrei Doșa.

Programat pentru data de 25 septembrie, ora 19:00, noul spectacol readuce în atenția publicului tema pactului cu diavolul, tratată cu mult timp în urmă în binecunoscuta operă a lui Goethe. De data aceasta însă, locul personajului romantic surprins în prim plan cu frământările sale de om de știință, care pare să-și fi irosit viața într-o căutare fără rezultate, este luat de o tânără, medic oncolog, ea însăși atinsă de boala pe care încearcă să o alunge din trupurile altora. Absorbită de munca ei, tânăra se îndepărtează de propria-i familie care, în contextul creat de autorii textului dramatic, Kali Ágnes și Benji Horváth, devine iadul ei, favorizându-i apropierea de diavolul ademenitor, gata în orice clipă să propună un nou pact, se arată într-un comunicat de presă. De altfel, este vorba despre un pact pe care omul vremurilor actuale îl face adesea, fără ca măcar să mai fie conștient de asta. „Vremea sfinţilor protectori a trecut si a trecut și speranța viitorului strălucitor. Acum160 de ani, pe vremea romantismului, Faustul lui Goethe și-a dat sufletul pentru plăcerile pământești. Astăzi, în epoca informațiilor, când distrugem pământul pentru plăcerile personale, nici nu ne dăm seama ce pacturi facem. A vedea este înspăimântător, a băga capul în nisip e mai simplu. Dar ignoranța are întodeauna consecințe și pacturile uitate ies la iveală”, spune Kali Ágnes.

Pentru că vremurile în care delimitările nete dintre lumea pământeană, cea a Raiului și cea a iadului au apus, lăsând loc pentru fuziuni care fac imperceptibile cele trei lumi ce par să se fi contopit unele în altele, scenografia noului spectacol TAM își propune să redea întocmai această idee a existenței iadului în viețile oamenilor, fie că își dau sau nu seama de acest fapt, se arată în același comunicat al instituției. „Mă bucur nespus să fiu un membru al familiei Faust, și să iau parte la această minunată incursiune creativă în universul faustian. Am dorit să creez un spațiu straniu în culori de mucegai și texturi naturale, culori ce se regăsesc și în paleta cromatică a costumelor. Sunt culorile dezintegrării, culori de pământ și vegetație ce ne aduc mai aproape de miezul naturii dure și crude. Este un spațiu intim și apăsător, căci Iadul este intim. Iadul este aici, este în linving-ul tău, este sub masa ta, sub tălpile tale tot timpul la câțiva milimetri și cu fiecare pas care te apropie de moarte, presiunea e mai mare, regretele sunt mai adânci. Suntem îmbarcați cu toții într-o călătorie încinsă și sigură către moarte parcurgând trasee diferite presărate cu tentații și cotituri unde-l putem zări pe Mefisto în ochi zâmbind, în timp ce stă la pândă neobosit. Pactul e inevitabil”, mărturisește scenografa Andreea Săndulescu.

Pe lângă dialogurile amuzante și situațiile uneori ridicole în care sunt puse personajele, „Faust Family” este totodată și o invitație la reflecție, la introspecție și filosofare. „Revenind la acest teatru acum ca și creator, care pe vremea liceului mi-a deschis apetitul față de teatru, pentru mine este un moment de tăcere și analiză. O tăcere când o haită de îngeri zboară deasupra capului tău. În acest moment, nu pot decât să mă provoc la un pact cu mine însumi, pe care fie că îl câștig sau pierd, rămân cu melancolia unei dureri netrecătoare. În acest spectacol, vorbesc printre altele despre familia mea. O familie care nu știu dacă mai are puterea de a reface acea căldură de care ne-am despărțit cu toții, când am părăsit burta Mamei noastre … cu toate că poate am putea, pentru câteva momente. Dar lucrând la acest spectacol, cumva am devenit spectatorul propriilor mei ani de adolescentism și prin acest statut am putut pătrunde la un adevăr mult mai mare, decât adevărul personal, un adevăr mereu plutind imaterial deasupra capetelor noastre, când nu mai vedem acele „flight safety instructions”. Un adevăr care ne amintește că noi toți ne îndreptăm spre moarte. Și totuși ne izbim de replicile lui Mephisto și Puck : – Putem renunța la trecut? – Nu facem decât să ne sufocăm cu trecutul. – Memoria e scurtă? – Cunoașterea e mai scurtă. – Cultura e scurtă? – Familia e mai scurtă. – Istoria e scurtă? – Viața e mai scurtă. – Jocul e lung? – Timpul este infinit”, spune regizorul Botond Nagy, vorind despre noul său spectacol.