La București, viitorii studenți au emoții de răsună-n toată țara. Sesiunea de admitere la Facultatea de Teatru din cadrul Universității de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” e în plină desfășurare. La Actorie s-au înscris în jur de 200 de candidați, toți dornici să ajungă pe scenele marilor teatre… contrar ideii că cine face artă moare de foame. Asta n-a împiedicat niciodată pe nimeni să-și urmeze visul. Aici sunt cele mai multe locuri, dar și concurența cea mai serioasă. La celelalte secții au început să se afișeze listele finale cu cei admiși. În curând, o nouă generație pornește în descoperirea tainelor artei teatrale.

În toată țara există un număr de zece facultăți cu profil artistic, subvenționate de stat: UNATC București, Facultatea de Teatru și Film din cadrul Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Teatru din cadrul Universității de Arte „George Enescu” din Iași, Programul Artele Spectacolului (Actorie) din cadrul Universității Pitești, Departamentul de Artă Teatrală din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, Programul Artele Spectacolului (Actorie) din cadrul Universității din Craiova, Facultatea de Arte din cadrul Universității „Ovidius” Constanța, Universitatea de Arte din Târgu Mureș, Facultatea de Muzică și Teatru din cadrul Universității de Vest Timișoara și Facultatea de Arte din cadrul Universității „Dunărea de Jos” Galați. Acestora li se adaugă și Departamentul de Actorie-Cinematografie din cadrul Universității „Hyperion”, instituție de învățământ privată. Așadar, aproape întreaga suprafață a țării este acoperită de astfel de unități academice de profil. Însă, pentru majoritatea populației din România, în urma absolvirii unei astfel de facultăți, devii actor sau, eventual, regizor. Pe lângă cele două specializări, există cele de Scenografie, Coregrafie, Păpuși-Marionete, Teatrologie, Design lumină și sunet în artele spectacolului, Tehnologii digitale, Art-Terapie și Pedagogie. Cea mai diversificată ofertă de studiu aparține UNATC-ului. Poate e bine să ne reamintim cu toții, profesioniști ai domeniului cultural sau nu, pentru ce direcții de activitate se pregătesc studenții.

Dar care este situația sistemului de învățământ cultural și cum arată inserția pe piață a absolvenților acestui domeniu? Ultimul Studiu privind specializările / meseriile din domeniul culturii a fost realizat de Institutul Național de Cercetare și Formare Culturală (INCFC) în anul 2016 și oferă următoarele informații: un procent de 25% dintre respondenți consideră că sistemul actual de învățământ nu răspunde cerințelor de pe piața muncii, ceea ce denotă un deficit de abilități. În ceea ce privește încurajarea dezvoltării abilităților profesionale ale angajaților, doar 3% dintre respondenți consideră că piața actuală de formare (prin cursuri sau traininguri) acoperă nevoile existente pe piața muncii în domeniul culturii. Constatăm un dezechilibru între sistemul de educație și cel de formare și cerințele pieței muncii, angajatul simțindu-se insuficient pregătit pentru responsabilitățile din fișa postului. Ar fi necesară o mai bună aprofundare a nevoilor oamenilor și reconfigurarea ofertei de formare culturală.

Poate mai mult ca în orice alt sector de activitate, în cultură meseriile s-au schimbat în ultimii ani. Odată cu dezvoltarea tehnologiilor și cu evoluția formelor de manifestare artistică, au apărut, în mod absolut necesar, alte tipuri de specializare, cum ar fi în cazul unei instituții teatrale, light-designerul și sound designerul. Aceste noi meserii necesită un personal de specialitate, educat și format în aceleași instituții de profil, dar în cadrul unor programe de studiu adecvate. Dintre categoriile de personal necesar identificate în cadrul Studiului, 22 dintre ocupațiile nou identificate de reprezentanții organizațiilor culturale necesită personal de specialitate culturală, iar 15 dintre aceste ocupații necesită personal de specialitate tehnică. În ceea ce privește teatrele, acest lucru se resimte cel mai bine, mai ales în privința specialiștilor din domeniul tehnic. Pentru că în România nu există variante de specializare în aceste domenii, cei interesați optează pentru urmarea unui astfel de curs în străinătate, dar este costisitor, iar echipamentele de lucru diferă. În plus, acești specialiști nu pot fi angajați într-o instituție de spectacol, deoarece ocupațiile nu au fost introduse în Nomenclator. Singura soluție pe care o au angajatorii rămâne cea a externalizării, a lucrului cu colaboratori.

Un impact major al dezvoltărilor tehnologice este observat și la nivelul comunicării cu publicul. Apariția Internetului și a platformelor social media a determinat o circulație extrem de rapidă a informației, facilitând procesul de promovare a produselor culturale. Publicul are acces și libertate de reacție în raport cu un eveniment cultural. Prin urmare, în interiorul unei instituții apar ocupații noi, precum: expert social media, expert comunicare online, online PR. Publicitatea a devenit o obișnuință, dar și o necesitate, fiind mijlocul cel mai eficient de a face cunoscut un anumit produs. Persoanele angajate în astfel de funcții sunt piloni de rezistență ai întregului sistem de marketing și pot fi responsabile de succesul sau insuccesul unui eveniment. La rândul său, publicul dispune acum de o multitudine de canale de informare și este mereu conectat la circuitul de manifestări din spațiul său geografic. Cu timpul, el va fi mai selectiv în alegerea modalităților de petrecere a timpului liber și va căuta calitatea sau caracterul inedit al evenimentului.

Pe site-ul Institutului Național de Statistică există mai multe grafice și hărți interactive. Aplicația „Tineri Europeni” este un infografic realizat de Eurostat, Biroul de Statistică al Uniunii Europene, destinat tinerilor cu vârste cuprinse între 16 și 29 de ani și permite acestora să compare nivelul de integrare în mediul familial, adaptarea la condițiile de muncă, modul de petrecere a timpului liber, nivelul de studii sau cât de mult utilizează Internetul. Prin folosirea acestei aplicații, am descoperit faptul că, la 25 de ani, fac parte dintre cele 28,3% femei de vârsta mea, care au atins un nivel de educație superior (cu un echivalent de 22,3% în cazul bărbaților) în România, spre deosebire de Cipru, de exemplu, unde media lor este de 68,5%. Însă, la nivelul inserției pe piața muncii, fac parte din cele 66,2% dintre tinerele femei de aceeași vârstă care sunt angajate (cu un echivalent de 83,8% în cazul bărbaților).

Chiar dacă aceste date au fost adunate în anul 2016, lucrurile nu s-au schimbat de atunci și până în prezent. Continuă să fie de actualitate și să reflecte o situație a lipsei de personal specializat pentru noile meserii cerute de piața de muncă. În continuare, este necesară actualizarea documentelor și reglementarea legislativă, actualizarea programelor din sistemul de învățământ superior, precum și autorizarea cursurilor de formare profesională. La momentul respectiv, doar un procent de 1,2% din populație era angajată în domeniul cultural. Majoritatea artiștilor activează ca liber profesioniști, în sistemul independent, fără să aparțină niciunei instituții.

În concluzie, sistemul românesc de învățământ superior se poate bucura cu destule centre universitare pe întreg teritoriul țării. Locuri pentru studenți ar fi, rămâne discutabil ce anume învață ei pe parcursul anilor de studiu și cât de pregătiți vor fi pentru pasul următor, angajarea într-o instituție. Cât de conectați suntem la viteza de evoluție a tehnologiilor și a noilor nevoi ale pieței de muncă e greu de spus. Odată ce la nivel universitar se vor reorganiza programele de studiu și specializările, instituțiile de spectacol vor fi nevoite să se adapteze și să recunoască necesitatea acestor specialiști în domeniul culturii.