Paradoxul şi umorul sunt fraţi buni. Se sprijină reciproc şi se caţără unul pe umerii celuilalt. Sunt şi foarte inteligenţi. E o bucurie să îi vezi împreună atunci când ai gustul dezvoltat pentru extreme care se atrag. E o plăcere să te poţi amuza de lucruri care aparent se bat cap în cap, dar care fac casă bună, împăcate de un spirit ludic comun. Nuanţele care se topesc una în cealaltă, subtilităţile şi trimiterile culturale prinse din zbor sunt absolut delicioase, atunci când un gurmand al acestor rafinamente artistice are şansa de a le vedea dându-se în spectacol.

„Familia Addams” de la Teatrul Excelsior este una dintre aceste şanse. Un musical flamboaiant, dark, savuros, mai ales inteligent, în care spiritul original al celei mai celebre familii neconvenţionale se exprimă artistic într-o formă performantă din toate punctele de vedere. Încercările de musical de pe scenele autohtone au devenit din ce în ce mai numeroase, mai închegate şi mai aproape de rudele lor sofisticate de peste mări şi ţări. „Familia Addams” este nu doar cea mai recentă premieră a genului, ci, mai ales, cea mai reuşită. Răzvan Mazilu şi-a rafinat şi perfecţionat tehnica regizorală, specifică acestui tip de spectacol care cere multă atenţie pentru detalii şi o îmbinare mai mult ca perfectă a tuturor palierelor artistice de creaţie. De la make-up, la peruci, de la light design la pregătire muzicală, de la scenografie şi costume la coregrafie şi interpretare actoricească, totul trebuie să funcţioneze impecabil de sine stătător şi să se integreze etanş în locul său bine calculat din întreg.

Reţeta de musical este matematică aplicată pe care Răzvan Mazilu şi echipa sa o realizează pe scena Teatrului Excelsior cu un twist personal, ce dă autenticitate şi valoare actului artistic. Strălucirea acestui spectacol e cu atât mai meritoasă, cu cât trama libretului semnat de Marshall Brickman şi Rick Elice e cât se poate de simplistă şi previzibilă, ştiută de când lumea, cu băiatul care iubea fata şi părinţii încă nu prea ştiau şi nu prea îi lăsau, în care dragostea învinge eroic la final. Nu acţiunea în sine fascinează publicul, ci Familia Addams cu toate excentricităţile, ciudăţeniile, obiceiurile şi ludicul înnăscut. Traducerea şi adaptarea textului semnate de Carmen Stanciu sunt îmbibate de subtilitate, de umor inteligent, de trimiteri culturale şi asocieri pline de haz, care animă dialogurile şi rafinează replicile. La fel şi în cazul songurilor traduse şi adaptate de Alex Ştefănescu, ce nu doar a măsurat exact metrica rimei şi a păstrat numărul de silabe şi terminaţiile de cuvinte care să permită o interpretare cât mai aproape de originalul semnat de Andrew Lippa, ci a găsit formule comice şi jocuri de cuvinte extrem de inspirate, care te fac să savurezi fiecare cântec.

Şi din punct de vedere vizual „Familia Addams” e un show care nu îţi dă voie să te plictiseşti. Decorurile Sabinei Spatariu, costumele impresionant de bogate în detalii personalizate, semnate de Răzvan Mazilu, perucile şi machiajul realizate de Octavian Mardale, machiajul prostetic al celor de la Şcoala de machiaj prostetic şi light design-ul conceput de Costi Baciu transformă scena Teatrului Excelsior într-o arenă ce pare de cel puţin două ori mai încăpătoare. Sentimentul de scenă bogată, în care atenţia îţi e mereu stimulată şi descoperi până la final amănunte creează un crescendo similar celui muzical. Timpul trece şi tu nu mai ai timp să simţi această trecere.

Perfoarmanţa cea mai importantă rămâne cea a trupei care funcţionează ca un instrument foarte bine acordat. Cu evidente reuşite personale, dar şi cu o unitate dată de omogenitatea unei echipe care se ascultă, se ajută, o concentrare constantă şi generală, în care în spatele fiecărei perechi de ochi din scenă curg gânduri şi intenţii ale personajelor. De la rolurile mute ale strămoşilor care îşi au micile gesturi individualizante din care nu poţi să nu reţii candoarea şi bogăţia de reacţii a lui Alex Popa (Clownul) şi până la partiturile de prim-plan, fiecare actor contribuie la această reuşită incontestabilă. Poate cea mai emoţionantă şi mai dramatică scenă le aparţine lui Matei Hotăranu (Pugsley) şi Aidei Avieriţei (Bunica) – un puşti aparent dur şi pasionat de tortură, dar atât de sensibil, de serios şi de iubitor faţă de sora sa şi bunica lui care, în timp ce îi explică poznaş şi complice efectele mortale ale fierturilor pe care le prepară, îi oferă sfaturi şi dragostea pe care orice bunică o simte pentru nepoţi. Totul cu multă măsură şi asumare, pe muchia fină dintre glumă şi sensibilitate.

Ana Udroiu (Wednesday) şi Dan Pughineanu (Lucas) au sarcina ingrată de a-i juca pe cei doi îndrăgostiţi, dar datorită trăsăturilor speciale ale acestei familii deloc banale scapă de capcanele pateticului presupus de dulcegăriile amoroase. Mircea Alexandru Băluţă (Lurch) reuşeşte să îi dea viaţă acestui zombie cu mişcări lente şi ochii lui sclipesc complice completând un zâmbet interior împărtăşit abia la final. Mihai Mitrea (Unchiul Fester) are o candoare molipsitoare şi un optimism contagios, iar dragostea lui cântată pentru lună, pe cât de amar-imposibilă, pe atât de haioasă e salvată de un derizoriu periculos de asumarea până la capăt. Doru Bem (Mal) şi Maria Alexievici (Alice), chiar dacă mai rigizi şi cu mai puţină savoare, intră şi ei pe parcurs în ritmul dat de familia Addams.

Oana Predescu (Morticia Addams) pare născută pentru acest rol. Cu o doză substanţială de senzualitate, o răceală egoistă, topită în cele mai fierbinţi sentimente de iubire pentru partenerul ei de viaţă şi o forţă de convingere de-a dreptul periculoasă îi supune parcă pe toţi cei spre care îşi aţinteşte privirea. Iar cu mişcările care îi curg parcă din corp completează această prezenţă impunătoare şi stilată. Lucian Ionescu (Gomez) este vedeta show-ului. Vocea lui sună cel mai rafinat, nuanţele replicilor sale sună cel mai percutante, amănuntele inserate în rol sunt cele mai bogate, umorul său e cel mai savuros. Este pivotul stabil în jurul căruia gravitează toată această lume fascinantă.

„Familia Addams” în regia, coregrafia şi costumele lui Răzvan Mazilu la Teatrul Excelsior este un musical ce nu mai are nevoie de nicio indulgenţă pentru a fi numit performant. Cucereşte publicul nu doar ca entertainment şi-atât, ci ca entertainment de calitate. O reuşită pe toată linia, ce ridică ştacheta şi demonstrează că vremea în care minusurile erau scuzabile a trecut pentru spectacolul musical românesc.

Teatrul Excelsior

Familia Addams

Libretul: Marshall Brickman & Rick Elice
Muzica și versurile: Andrew Lippa
Traducerea și adaptarea: Carmen Stanciu
Traducerea și adaptarea songurilor: Alex Stefanescu

Regia, coregrafia, costumele: Razvan Mazilu
Producția muzicală: Alexei Turcan
Decoruri: Sabina Spatariu
Light design: Costi Baciu
Peruci, machiaj: Octavian Mardale
Video: Cristian Niculescu
Pregătirea muzicală: Maria Alexievici
Asistent coregrafie: Monica Petrica
Asistent scenografie, recuzită: Andrei Şova
Efecte speciale și machiaj prostetic: Scoala de Machiaj Prostetic www.scoalademachiajprostetic.ro
Corepetitori: Anca Saftulescu, Maria Alexievici
Consultant tango argentinian: Daniel Mandita

Cu: Lucian Ionescu, Camelia Pintilie / Oana Predescu, Ana Udroiu, Matei Hotăranu, Mihai Mitrea / Radu Mitrea, Aida Avieriței, Mircea-Alexandru Baluta, Maria Alexievici, Doru Bem, Dan Pughineanu, Andreea Hristu, Iulia Samson, Loredana Cosovanu, Alex Popa, Dan Clucinschi, Ovidiu Ușvat

Musicalul „Familia Addams” este prezentat printr-un acord special cu Theatrical Rights Worldwide, 122-124 Regent Street, Londra, W1B 5SA.

Foto: Vlad Catană