Binecunoscut dramaturg, scenarist și regizor de film, David Auburn a scris piesa intitulată Proof la începutul anilor 2000. În 2001, scrierea a fost recompensată cu prestigiosul premiu Pullitzer. În același an a primit și premiul Tony.

Proof face parte din acea categorie de texte la mare căutare, dar și la mare trecere peste Ocean, anume scrise pentru marile vedete ale filmului ce vor să își dovedească lor, dar mai ales celor ce le sunt spectatori fideli, că pot să joace, și nu oricum, ci la modul excelenței, teatru. Iată, însăși piesa Proof, al cărei titlu poate fi tradus fie Dovada, fie Demonstrația  a avut parte de un spectacol jucat în anul 2002 pe Broadway, regizat de John Madden, spectacol care a depășit cifra record de 1000 de reprezentații, în a cărui distribuție putea fi văzută Gwyneth Paltrow. În 2005, Rebecca Miller a rescris piesa, a transformat-o într-un scenariu pentru film pe al cărui generic figura aceeași Gwyneth Paltrow alături de Anthony Hopkins, Jake Gyllenhaal și Hope Davis. Producția a primit noian de nominalizări, fie pentru premiul Globul de aur la categoria Cea mai bună actriță, fie la Cupa Volpi la aceeași categorie, fie pentru Leul de aur pentru cea mai bună regie. Un succes teatral notabil s-a înregistrat, de asemenea, la Londra, acolo unde locul lui Paltrow a fost luat de Mary Louise Parker.

Cum în Proof trei personaje, marele profesor Robert, fiica cea mică a acestuia, Catherine, și Hall, tânărul doctor și aspirant la condiția de profesor universitar sunt matematicieni, în vreme ce Claire are și ea ceea ce se cheamă o minte practică, dornică să pună cât mai rapid lucrurile la punct, să vândă proprietatea familiei care seamănă teribil cu o inutilă, veche Livadă de vișini, temele,  convergența acestora, construcția dramatică și a personajelor nu puteau fi decât riguroase, inteligente, chiar „deștepte”.

Despre ce este vorba în Proof ? Despre boală, nebunie, relațiile dintre tată și fiice, despre promovarea universitară, despre dorința de a intra și de a te menține în top, despre proprietatea intelectuală. Dar, mai ales, despre vulnerabilitatea ființei umane. Prezentul se întretaie, se metamorfozează brusc în trecut, flash-back-urile intervin pe neașteptate și, fiindcă în spectacolul de la Unteatru, regizorii Andrei și Andreea Grosu nu au făcut apel la banalele hebluri, este obligatoriu nevoie ca publicul să fie la rândul lui deștept.

Andrei și Andreea Grosu nu au intenționat defel să facă în Proof cine știe ce mari exerciții ori demonstrații de regie. Au funcționat mai degrabă în calitate de directori de casting, au citit onest și minuțios textul, iar ceea ce au obținut este, indiscutabil, de nota 10. Fiindcă nu e tocmai ușor, în condițiile complexe ale vieții teatrale bucureștene, să îi reunești în distribuția aceluiași spectacol pe Marian Râlea, Ionuț Vișan, Florentina Țilea și, cea care este pentru mine revelația acestui spectacol, Dana Rogoz. Nici Vladimir Turturica nu a optat pentru o scenografie laborioasă. O masă, scaune și atâta tot. În rest, în marele rest nu sunt decât actori, spiritualitate, replici spumoase, replieri, subtile note de umor, neașteptate răsturnări de situație.

Robert, admirabil, cu infinite, subtile note de umanitate interpretat de Marian Râlea, a fost un matematician, profesor și conducător de doctorate celebru. La un moment dat, este atins de nebunie. Fiica lui, Catherine, cu nuanțe și multă forță jucată de Dana Rogoz, care părea a-i călca pe urme, a renunțat la studiile universitare spre a-și îngriji tatăl bolnav. Comportamentul ei ne lasă să înțelegem că nu fără urmări. Așa să fie oare? Fiica cea mare, Claire, corect, apăsat siluetată, cu un joc plasat deliberat în zona lucidității de Florentina Țilea, și-a văzut liniștită de propria viață. A revenit acasă în ziua înmormântării tatălui și are deja planurile conștiincios făcute. În ceea ce o privește pe sora ei, dar și legate de vinderea casei. Hall, cu farmec și naturalețe interpretat de Ionuț Vișan, a fost studentul preferat al lui Carol. Acum îi cercetează nenumăratele caiete umplute cu tot felul de notații, însemnări, demonstrații ratate. După ce a fost silit să se retragă de la Catedră, doar-doar va găsi ceva viabil. Și, iată, pe neașteptate, Catherine îl lasă să vadă un caiet în care se află o demonstrație matematică genială. Care nu e însă a marelui profesor, ci a ei. Cea care a crescut mai bine de douăzeci de ani eminamente în preajma tatălui. Marea problemă e că se impune producerea unei dovezi asupra autenticității și adevăratei identități a autorului. În final, lovitura de teatru. Foarte bine pregătită prin tot ceea ce s-a petrecut anterior de admirabilul joc al actorilor Marian Râlea, Ionuț Vișan, Floentina Țilea și Dana Rogoz.

UNTEATRU din București

„Proof (Demonstrația)” de David Auburn

Traducerea: Ana Maria Popa și Costin Manoliu

Regia: Andrei și Andreea Grosu

Scenografia: Vladimir Turturica

Cu: Marian Râlea (Robert), Dana Rogoz (Catherine), Ionuț Vișan (Hall), Florentina Țilea (Claire)

Data reprezentației: 15 septembrie 2019