Trecutul ascunde întotdeauna ceva. Nu-l cunoaștem niciodată până la capăt. În el trebuie să cotrobăi mereu, ca într-un sertar, și găsești lucruri pe care le știi și lucruri necunoscute. Într-o lume prea grăbită, „A fost odată” este o întoarcere de o clipă, undeva, cândva…

Anul 1957. Undeva, în Deșerul Sahara, o actriță de 22 de ani e într-o pauză de filmare. O cheamă Sophia Loren și nu știe că va fi celebră. Acum joacă cu John Wayne în filmul de acțiune „Legend of the Lost”, regizat de Henry Hathaway. Cu cinci ani în urmă, după ce câștigase un premiu la un concurs de frumusețe de la Napoli, începuse să facă figurație în filme, la îndemnul mamei, sigure pe talentul fiicei. Primise un rol mic într-un film, făcându-se deja remarcată, apoi jucase în alte câteva producții. Nu mai era Sofia Scicolone, ci devenise deja Sophia Loren la inițiativa producătorului Carlo Ponti. Nu va trece mult și tânăra care se joacă în deșert cu câteva fire de nisip într-o pauză de filmare va lucra cu regizori ca Da Sica, Fellini, Visconti sau Antonioni și va crea personaje care vor rămâne în istoria filmului, va fi premiată și adulată de public. Se va bucura de o faimă internațională extraordinară, dar nu va aluneca pe panta întunecată a succesului. Va rămâne, cum spunea ea însăși, o italiancă simplă, care a plecat în viață cu sărăcia în valiză, a fost răsfățată de soartă și a ajuns o bunică responsabilă, care le gătește paste și pizza nepoților.