Ne-ar plăcea să copilărim până mai târziu în viaţă. Unii se maturizează la trap, alţii la galop, câţiva nici măcar nu vor să încerce să iasă din manejul de antrenament al vieţii, iar alţii nu au încotro şi nici nu îşi dau bine seama când au devenit adulţi, mai repede şi mai fără de metafore decât Făt-Frumos într-un an cât alţii în zece. Pe undeva pe dedesubtul straturilor de griji şi task-uri şi anxietăţi e de dorit să mai păstrăm câteva mirări şi motive de mici bucurii simple pe care doar copiii-copii şi le permit. Nu e nimic rău în a fredona un cântecel în timp ce umpli doldora coşul de cumpărături; şi ce dacă se uită toţi partenerii de trafic ca la un ciudat, dacă vrei, vara, scoate capul pe geamul maşinii şi simte stropii de ploaie pe faţă. Iar dacă iubeşti animăluţele, nu te uita în stânga şi-n dreapta atunci când vrei să mângâi un căţel pufoşibil şi blând, de frică să nu cumva să creadă vecinii că aduci purici în bloc. Iar aceastea sunt doar câteva din lucrurile care îmi plac.

Spectacolul „Sunetul muzicii” în regia lui Răzvan Mazilu la Opera Comică pentru Copii este un bun motiv de adăugat pe lista acestor lucruri îmbucurătoare. Musicalul compus de Richard Rogers, după libretul lui Oscar Hammerstein II este în varianta lui bucureşteană un prilej de aducere împreună a familiei. Sala cea generoasă, cu locuri multe şi balcon înalt, se umple de copii şi adulţi încet-încet întineresc şi ei până la vârsta poveştilor frumoase, spuse cu duioşie. Cântecele uşor de fredonat, pe care cei mari se bucură să şi le reamintească din filmul cu Julie Andrews, iar cei mici le prind repede linia melodică, sunt un liant solid între generaţii. Do-Re-Mi şi câteva note întipăresc zâmbetul pe o faţă nostalgică ce, poate, îşi aminteşte cum avea doar câţiva ani când a învăţat pentru prima dată gama din cântecul Mariei şi îl multiplică pe fiecare chip al copiilor de acum.

Atu-ul muzicalităţii molipsitoare a acestor cântece devenite prilej de aduceri aminte este folosit inteligent pe tot parcursul spectacolului drept laitmotiv sonor, iar cele câteva hit-uri revin într-atât cât să menţină entuziasmul. Spectacolul pe care îl creează Răzvan Mazilu prin regia, coregrafia şi costumele pe care le-a gândit pentru acest spectacol îmbracă acest miez de duioşie al unei poveşti frumoase cu cântece dragi, cu elemente care să o îmbogăţească pentru o scenă mare şi o sală pe măsură. Introducerea baletului care multiplică scena de iubire adolescentină dintre Liesl şi Rolf suplineşte o lungime care altfel s-ar fi putut resimţi ca o rupere de ritm. Jocul cu păpuşile vii supra-dimensionate este un alt insert inspirat, iar folosirea culoarului sălii drept spaţiu de joc mai întâi pentru corul de maici şi la final pentru supraveghetorii nazişti este un detaliu care împlineşte rama frumos bricolată a spectacolului.

Raportarea la publicul ţintă este evidentă. Spectacolul este anunţat ca fiind conceput pentru copii începând de la şapte ani. Desigur, mulţi părinţi nu iau prea în serios recomandarea şi nu puţini au fost puştii încă şi mai tineri care îşi întindeau gâtul de pe scaunele cu înălţător şi bebeluşii care au adormit în braţele legănânde în cele două ore şi jumătate. „Sunetul muzicii” este un spectacol safe chiar şi pentru ei. Adresabilitatea este generală tocmai datorită universalităţii acestei poveşti cu munţi înalţi şi copii şi o Maria care le cântă şi încântă sufletele. Câteva personaje de plan secundar sunt construite voit în tuşe mai groase pentru a atrage atenţia micuţilor şi a le menţine buna dispoziţie, iar ostentaţiile din joc, video-proiecţiile uşor puerile şi culorile electrice din costume şi machiaj sunt motivate şi asumate astfel. Pe de altă parte, umorul inserat în ideea de a sugera spaţiul cu bibelouri supradimensionate este o subtilitate care îi poate bucura pe cei atenţi la detalii, care gustă a bit of kitsch folosit cu subînţeles.

Performanţele interpretative se rezumă, în cele mai multe cazuri, la cele vocale, actoria rămânând la un nivel descriptiv, fără a deranja prea mult atmosfera frumoasă. Chiar Ionuţ Burlan (Max Detweiler) subliniază obositor faptul că joacă un personaj simpatic, vocea lui atinge toate notele şi cu toate gesturile sale largi şi descriptive Lorena Sanda (Elsa Schraeder) intră într-un duet frumos susţinut împreună.  „Copiii von Trapp” sunt cu toţii foarte serioşi, atenţi la ce au de făcut pe scenă, inspiră multă disciplină şi bucurie de a juca şi a se juca, iar profesionalismul lor îi face să treacă de pragul drăgălăşeniei şi să devină performanţi. Daniel Pascariu (Căpitanul Georg von Trapp) cucereşte cu uşurinţă prin vocea sa atent lucrată şi bine controlată, iar postrua sa rigidă, cu gesturi stângace, se potriveşte cu acest militar posac ce redescoperă dragostea.

Ana Bianca Popescu (Maria) este sarea şi piperul acestui spectacol. Combinaţia de performanţă vocală cu joc energic, gând atent şi relaţie susţinută cu partenerii de joc este mix-ul care te face să o urmăreşti oriunde ar fi în scenă, să o îndrăgeşti şi să o iei cu tine acasă. Energia sa este motorul acţiunii şi nu doar datorită partiturii oferite din scenariu. Cu o tehnică vocală bine stăpânită şi exersată şi cu un farmec personal ce pare înnăscut, este Maria cea de la care ai toate motivele să vrei să înveţi notele muzicale.

„Sunetul muzicii” în regia lui Răzvan Mazilu este un musical pentru toată familia, de la care părinţii pleacă mai copii decât copiii, iar copiii primesc o lecţie frumoasă despre familie, iubire şi ce înseamnă „a fi împreună la bine şi la greu”. Poate chiar cu câteva lacrimi uscate pe obraz, cu emoţie şi bucurie, ieşi din sală fredonând do-re-mi sau poate chiar un yodle şi te gândeşti măcar pentru câteva clipe care sunt câteva dintre lucrurile tale preferate.

Opera Comică pentru Copii

„Sunetul muzicii”

Musical de Richard Rodgers, după libretul lui Oscar Hammerstein II

Regia, coregrafia și costumele: Răzvan Mazilu

Decorul: Sabina Spatariu

Conducerea muzicală: Alexandru Ilie/ Gheorghe Iliuță

Video și lighting design: Eranio Petrușka

Asistent regie: Elena Morar

Asistenți mișcare scenică și coregrafie: Theodora Munteanu, Andreea Soare

Pregătire muzicală: Maria Alexevici (copii), Tudor Scripcariu, Abel Corban, Mihaela Neacșu

Distribuția (reprezentaţia din 29 septembrie, ora 17:00):

MARIA – Ana Bianca Popescu
MAICA STAREȚĂ – Andreea Iftimescu
CĂPITANUL GEORG VON TRAPP – Daniel Pascariu
MAX DETWEILER – Ionuț Burlan
ELSA SCHRAEDER – Lorena Sanda
ROLF GRUBER – Andrei Mihalcea
LIESL – Maria Alexievici

GRETL – Alessia Stoian
MARTA – Ana Marinescu
BRIGITTA – Alexandra Giurcă
KURT – Matei Hotăranu
LOUISA – Mara Săceanu
FRIEDRICH – Matei Toader

SORA BERTA – Călina Epuran
SORA MARGARETA – Virginia Stamate
SORA SOPHIA – Daniela Cârstea
FRAU SCHMIDT – Otilia Panainte
FRANZ – Mihai Munteniță
HERR ZELLER – Rareș Lucaci
AMIRALUL VON SCHREIBER – Traian Măicănescu
Corul de călugărițe: Oriana Bîrlădeanu, Rodica Bunea, Diana Hurjă, Milanka Noveska, Larisa Vasilache, Teodora Ilinescu, Andreea Achilov