Trecutul ascunde întotdeauna ceva. Nu-l cunoaștem niciodată până la capăt. În el trebuie să cotrobăi mereu, ca într-un sertar, și găsești lucruri pe care le știi și lucruri necunoscute. Într-o lume prea grăbită, „A fost odată” este o întoarcere de o clipă, undeva, cândva…

Australia, 1961. Vivien Leigh tocmai a devenit celebră datorită rolului Scarlett O’Hara din „Pe aripile vântului” și pentru că a fost prima actriță din Anglia care a câștigat un Oscar. În 1966, la cincizeci și trei de ani, va muri de tuberculoză după o perioadă foarte grea, în care firea maniaco-depresivă și anxietatea au un cuvânt greu de spus. Tuberculoza a fost depistată în 1944,  după ce actrița a jucat într-un turneu în fața soldaților, la câțiva ani după căsătoria cu actorul Laurence Olivier, de care va divorța în 1960. „Eu nu sunt vedetă de cinema, eu sunt actriță”, spunea Vivien Leigh, care a lăsat în urmă creații uimitoare. „O vedetă, doar o vedetă, înseamnă o viață prefăcută, trăită pentru valori false și pentru publicitate. Însă actrițele au o viață lungă și apar mereu roluri minunate”.