Trecutul ascunde întotdeauna ceva. Nu-l cunoaștem niciodată până la capăt. În el trebuie să cotrobăi mereu, ca într-un sertar, și găsești lucruri pe care le știi și lucruri necunoscute. Într-o lume prea grăbită, „A fost odată” este o întoarcere de o clipă, undeva, cândva…

Undeva, cândva, o actriță sfidează cutumele și prejudecățile din societatea în care trăiește. Unde? Dacă ne referim strict la clipa surprinsă în fotografie, în Franța. Când? În 1933.

În urmă cu trei ani, Marlene Dietrich își făcuse debutul comițând o îndrăzneală și punând deja bazele unei imagini pe care și-o va cultiva asiduu: iat-o în „Maroc”, primul ei film, în smoching și cu joben, etalând masculin o țigară. Acum, în 1933, a ajuns în Franța la bordul unui vas care a străbătut Atlanticul. Poartă un costum bărbătesc, alb. Șeful Poliției din Paris a avertizat-o pe actrița de 32 de ani, care în timpul călătoriei tocmai a auzit la radio vocea lui Hitler, că, dacă vine în pantaloni, o să fie arestată. Așa că iat-o: exact în pantaloni și cu sacou bărbătesc, bască și ochelari de soare.

Vaporul a ajuns în portul Cherbourg, unde o așteaptă… șeful Poliției. Iar ea îl ia de braț și pleacă împreună.