Lucian Băleanu, un nume de autor de literatură dramatică până mai deunăzi necunoscut mie, a scris o  monodramă intitulată „Casting”.... Nu știu dacă este vorba despre ceea ce se cheamă un text comisionat, știu doar că el a fost pus în scenă la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani, acolo unde Lucian Băleanu a fost o bucată de vreme secretar literar, în regia lui Alexandru Vasilache care şi-a asumat misiunea de a coordona evoluția tinerei actrițe Ella Nistor. Care se supune din proprie voință probei de foc a one woman show-ului.

Despre ce este vorba în „Casting”...? Despre o actriță care încă din copilărie s-a visat pe scenă. Stimulată de talentul unui bunic hâtru care se tot prefăcea că moare. Aspiranta în chestiune a dat de trei ori admitere (mă rog, sunt unii și unele care au dat chiar de șapte, chiar de zece), a mers conștiincioasă la cursuri, fie ele teoretice sau practice, a trăit de-a lungul celor trei ani de facultate (cinci, dacă a făcut și Master) cu speranța că scena o așteaptă și că nu va fi nicio problemă să găsească angajamente. Că doar de aceea sunt castingurile. A luat parte la nenumărate. Cu regizori și regizoare care mai de care mai importanți, mai sofisticați, mai plini de fumuri și capricii. Numai că unele roluri erau deja date, altele fuseseră în prealabil rezervate, au existat și situații în care ea însăși nu a performat, dar și altele în care a fost exact cum trebuia, numai că s-a ivit o mică problemă. Era nevoie de o interpretă mult mai tânără. Actrița și-a căutat salvarea în teatrul independent, a jucat în spații neconvenționale, adică în subsoluri, cârciumi și restaurante, s-a asociat pentru asta cu încă vreo zece colegi care au avut cu toții aceeași soartă, a făcut foamea, a tremurat la gândul că nu va avea cu ce să-și plătească chiria. Și totuși, a jucat chiar ceva clasic. Un text de Caragiale într-un spectacol făcut pentru deținuții din penitenciar. Numai că, ce să vezi?, la unica reprezentație nu a râs nici măcar unul dintre cei ce ar fi urmat să fie reeducați prin teatru. Actrița noastră are la activ și trei „balauri”. Adică trei foşti soţi, din care doi din lumea teatrului. Un actor şi el fără angajamente, regizorul care a eșuat cu Caragiale și un medic care a lăsat-o de izbeliște, fiindcă s-a îndrăgostit de alta. Mai tinerică și, desigur, mai cu vino-ncoa. De unde senzația de inutilitate, de abandon, de ratare a fetei. 

Firește, textul lui Lucian Băleanu este ceea ce se cheamă „o felie de viață”. Istorisește, rezumă fapte și realități din ce în ce mai frecvente având în vedere suprasaturația pieței cu tineri posesori de diplome de Actorie. Certificând un talent autentic sau doar un nou ieșit de pe băncile școlii, fiindcă fără el nu erau salvate normele didactice ale profesorilor sau se pierdea o anumită sumă din așa-numita finanțare de bază. Unele momente din text sunt mai bine scrise, altele sunt evident în suferință. Regizorul Alexandru Vasilache a încercat să le  toarne într-o matrice de spectacol de natură să atenueze defectele. A privit totul din perspectivă tragi-comică. A intenționat  să valorizeze nu doar textul, ci și mijloacele de expresie ale actriței Ella Nistor. Care joacă textul, cântă, dansează, face nu doar vocea eroinei sale, ci și a câtorva dintre cei sau cele cu care aceasta a avut de-a face, își privește personajul și cu îngăduință, și cu empatie, și cu vădită auto-ironie. Personajul însuși alege să vorbească despre sine, mai exact despre eșecurile sale în serie, mimând detașarea. Împăcarea cu soarta. Totul e la limita dintre surâs și lacrimă. Povestea se înșiră în ambalajul „Bolero”–ului lui Ravel și se încheie cu acel bun la toate „Non, je ne regrette rien!” al lui Edith Piaf. Loc de nuanțe ar mai fi fost, era loc și de o mai bună coordonare a mișcării scenice care, cel puțin pe alocuri, nu e tocmai ok (există un decalaj între muzică și gest în momentul final al dirijatului haotic, nevrotic al „Bolero”–ului), deși actrița Ella Nistor a beneficiat de sprijinul în domeniu al unei incontestabile profesioniste. Coregrafa Victoria Bucun. Impresia generală este însă una pozitivă. 

Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani

„Casting”… de Lucian Băleanu

Regia artistică și coloana sonoră: Alexandru Vasilache

Scenografia: Mihai Pastramagiu

Coregrafia: Victoria Bucun

Cu: Ella Nistor

Data reprezentației: 8 decembrie 2019