Trecutul ascunde întotdeauna ceva. Nu-l cunoaștem niciodată până la capăt. În el trebuie să cotrobăi mereu, ca într-un sertar, și găsești lucruri pe care le știi și lucruri necunoscute. Într-o lume prea grăbită, „A fost odată” este o întoarcere de o clipă, undeva, cândva…
Parcă suspendată în timp, Isadora dansează pe plajă. A făcut-o de mai multe ori în viața ei agitată, strâns legată de mare încă de la început. Clipa aceasta ieșită din curgerea înnebunitoare a timpului mai mult o învăluie decât o dezvăluie.
În tunica ei grecească, dansatoarea americancă a cucerit lumea. Neliniștită, a străbătut-o în lung și-n lat, în căutarea publicului interesat de o artă căreia baletul îi repugna, o artă nouă, departe și de pantomimă, și de vodevilul la modă. A dansat în case burgheze de la Londra, în ateliere boeme de la Paris, în săli celebre de la Budapesta și Viena, unde a înflăcărat studențimea. A înființat școli de dans, a visat la restabilirea unei legături profunde cu spiritul Greciei antice și, înainte de orice, de fapt, a visat. Atenție, deci! La malul mării, Isadora visează și dansează. Cum n-a mai dansat nimeni înainte de ea și nici după ea!
