Lucia Mihai, UNATC București, anul II Teatrologie – Management cultural, Jurnalism teatral

În rubrica „Debut în Amfiteatru”, vă propunem noi voci în critica de teatru, studenți la facultățile de profil, care își doresc să facă practică în domeniu.

„Neguţătorul din Veneţia” este una dintre cele mai controversate piese ale lui William Shakespeare din cauza mesajului antisemit care însoțește, din punctul de vedere al multora, textul. Montarea de la Teatrul Maghiar de Stat Cluj în regia lui Tompa Gábor ocolește mesajul pe care Shakespeare poate a dorit să îl transmită, îmbrăcând spectacolul în outfit-ul zilelor noastre.

Tompa Gábor plasează acţiunea spectacolului în universul afacerilor din prezent. Bassanio, Antonio & co. sunt un grup de afacerişti în aparenţă (sau nu) de succes care posedă o oarecare masculinitate toxică, tipică lupilor de pe Wall Street: îmbrăcaţi în costume perfect croite, care nu se pot lipsi de modul extravagant în care îşi exprimă părerile şi sentimentele sau de jocul de fotbal american neprofesionist ce poate avea loc în orice birou dominat de sexul masculin. Nici cei doi pretendenţi ai Portiei nu se depărtează de unele din tipologiile masculine contemporane şi aduc un umor modern spectacolului: arabul (Loránd Váta) petrecăreţ şi extrovertit, dar care, în momentele serioase, îşi pune hainele tradiţionale religiei sale şi fotbalistul naţionalist (Ferenc Sinkó) care îşi pune inima pe tavă oferindu-i Portiei cel mai de preţ trofeu al său, dar nu înainte de a-i cânta imnul echipei sale FC Barcelona. Ceea ce se distanţează de această petrecere a testosteronului, și totuşi îşi păstrează actualitatea, este relaţia amoroasă ce se defineşte încă de la început între Antonio şi Bassanio.

Relaţia dintre Lorenzo (Péter Árus) şi Jessica (Éva Imre) este un haos al tinereţii; iubirea pe care Jessica i-o poartă lui Lorenzo schimbă cuminţenia evreiească pe care o arată în prima scenă alături de tatăl său, într-o fată fără inhibiţii. Îmbrăcată într-o bustieră, filmează de la balcon declaraţia de dragoste a lui Lorenzo – un mini concert rock cu melodia „Hey Jude” (schimbata aici în „Hey Jew”) alături de trupa sa care poartă capete de porc – şi nu are absolut nicio problemă cu faptul că acesta îi filmează posteriorul când coboară pe scara care îi va duce spre relaţia mult dorită. Scena dintre cei doi îndrăgostiţi poate părea uşor deplasată sau vulgară, dar îşi găseşte cu uşurinţă locul în universul mânat de opulenţă creat de Tompa Gábor.

Portia (Andrea Vindis) si Nerissa (Csilla Albert) redau relaţia de prietenie tipică între două fete ale secolului XXI, confruntându-se, totuşi, cu problema unei averi mari care trebuie câştigată de pretendentul potrivit, după noroc. Portia este aici femeia modernă, emancipată, care ar putea avea orice bărbat, dar poate trăi la fel de bine şi fără, iar Nerissa pare copia un pic mai mică şi mai lipsită de încredere. Cu toate că astfel de tipologii atât de cunoscute nouă nu ar putea niciodată să se suprapună textului lui Shakespeare, Tompa Gábor reuşeşte să găsească un mod verosimil să le contureze în parametrii de astăzi pe moştenitoarea bogată şi pe „adjuvanta” ei.

Shylock este poate cel mai atemporal dintre toţi: un evreu îmbrăcat modest, purtându-şi kipa cu onoare. Pare rupt de peisaj până în momentul în care îşi scoate smartphone-ul pentru a verifica bursa, păstrând stângăcia persoanelor aflate la a doua tinereţe în legătură cu tehnologia. Bogdan Zsolt reuşeşte să argumenteze prin jocul actoricesc de ce Shylock are dreptul la livra de carne din pieptul lui Antonio, dorindu-ţi să îi ţii partea chiar dacă e clar faptul că nu are niciun strop de milă şi că nu merită susţinerea publicului. În schimb Antonio si Bassanio par gata să renunţe la planul lor din prima întâlnire cu Shylock, iar Viola Gabor şi Balazs Bodolai îşi părăsesc prestanţa şi încrederea pe care personajele le oferă, lăsând la suprafaţă o moliciune teribil de nepotrivită scopului pe care şi-l doresc cei doi veneţieni. De asemenea, cuplul principal Bassanio-Portia pare doar punctat, iar când acest lucru este descoperit simţi că tot „jocul cuferelor” a fost în van, deoarece este clar că Bassanio nu urmăreşte iubirea Portiei, având-o deja pe cea a lui Antonio.

Momentul final al Jessicăi în care, după toate nenorocirile care s-au abătut asupra tatălui ei, încearcă să reia același cântec de la începutul spectacolului îi oferă personajului, dar și spectacolului, candoare – trăsătură care părea de mult pierdută în amalgamul întâmplărilor.

Decorul semnat de Dragoş Buhagiar, creează răceala interioarelor moderne, în nuanţe de gri, ducându-te cu gândul la orice sediu al unei multinaţionale de la periferia oraşului, iar schimbarea acestuia în palatul Portiei dă impresia opulenţei minimaliste. Cuferele lăsate de tatăl Portiei drept concurs pentru mâna Portiei au şi ele un „make-over” contemporan devenind laptopuri ce se deschid fiecare prin parolă pentru a dezvălui un mesaj câştigător sau nu. Cu toate că scenografia este minuţios gândită pentru a mima secolul XXI, ceea ce scapă, totuşi, din mâna modernizării sunt scrisorile, poştaşul din Veneţia păstrându-şi încă slujba.

Deși „Neguţătorul din Veneţia” în viziunea lui Tompa Gábor este un spectacol încântător prin oglindirea lui atât de autentică a societății de astăzi, este departe de a fi măreţ. L-aş compara, mai degraba, cu un puzzle în care fiecare piesă arată superb, dar acestea nu sunt aşezate la locul lor, creând un haos în care te pierzi cu uşurinţă dacă nu eşti atent.

Teatrul Maghiar de Stat Cluj

„Neguţătorul din Veneţia” de William Shaespeare

Traducerea în limba maghiară: Ádám Nádasdy

Regia: GÁBOR TOMPA

Scenografia: DRAGOȘ BUHAGIAR

 Dramaturgia: ANDRÁS VISKY

Asistent de regie: BOTOND NAGY, EMŐKE VERES

Distribuție:

Antonio – GÁBOR VIOLA/ZSOLT BOGDÁN

Bassanio – BALÁZS BODOLAI

Gratiano – ERVIN SZŰCS

Salarino – LORÁND FARKAS

Solanio – SZABOLCS BALLA

Lorenzo – PÉTER ÁRUS

Shylock – ZSOLT BOGDÁN /GÁBOR VIOLA

Jessica – ÉVA IMRE

Portia / Baltazar, jurist – ENIKŐ GYÖRGYJAKAB/ANDREA VINDIS

Nerissa / Secretarul lui Baltazar – CSILLA ALBERT

Stephano – ALPÁR FOGARASI

Lancelot Gobbo – CSABA MAROSÁN

Moș Gobbo – ATTILA ORBÁN

Tubal – RÓBERT LACZKÓ VASS

Prințul Marocului – LORÁND VÁTA

Prințul de Aragon – FERENC SINKÓ / PACO ALFONSÍN

Prințul – ÁRON DIMÉNY

Alte roluri – MELINDA KÁNTOR, JÁNOS PLATZ

Gărzile Prințului Marocului – MELINDA KÁNTOR, ANDREA VINDIS / ENIKŐ GYÖRGYJAKAB

Foto: Istvan Biro