Se cuvine să mărturisesc că nu citesc cu prea multă asiduitate poezie contemporană. 

Drept care, pregătindu-mă să scriu despre excelentul spectacol al Teatrului Național din Cluj-Napoca inspirat dintr-un volum de versuri de dată relativ recentă (2016) al lui Florin Bican, am încercat o rapidă punere la punct. Și pentru operativitate nu, nu m-am dus la Bibliotecă, la secția „Colecții de reviste”, ci am făcut un atât de simplu și firesc research pe Google. Sperând că astfel voi afla ce au scris despre „Singur printre mârlani” fie Nicolae Manolescu, fie Al. Cistelecan, fie Ioan Moldovan. 

Dar, surpriză!, ce să vezi? Despre placheta în chestiune s-au pronunțat critici precum Titu Maiorescu, Garabet Ibrăileanu sau Vladimir Streinu. Mi se pare, așadar, firesc să vă împărtășesc opiniile lor protocroniste despre poetul postmodern. 

„Cu totul osebit în felul său, om al timpului postmodern, deocamdată blazat în cuget, iubitor de pastișe cam exagerate, ironic mai peste marginile iertate, până acum așa de puțin format, încât ne vine greu să-l cităm îndată ce-l citim, dar în fine, poet, poet în toată puterea cuvântului, este d. Florin Bican.” – Titu Maiorescu

„Cu acest volum Florin Bican a pus iarăși muzicuța la gură, spre a intona cântece de cartier și de bibliotecă. Instrumentul, firește, nu mai e nou, are poate chiar câteva crăpături și e puțin ruginit, iar cântărețul nu mai are plămânul așa puternic, se simt oarecari sforțări. Dar, oricum, e instrumentul lui și e genul lui, și d. Bican reușește să ne dea câteva bucăți frumoase.” – Garabet Ibrăileanu

„Fagurele imens al poeziei lui Florin Bican are izvoare noi de miere pentru fiecare nou cititor și nouă generație sau cititorii consumă și o miere pe care și-o depun singuri în el? Nu știu de-mi voi răspunde. Știu că îl voi citi încă o dată și nu pentru ultima oară.” – Vladimir Streinu

Desigur, toate acestea sunt citate inventate. Citate-fake. Cum nu se poate mai normale, mai în notă, mai în specificul lumii în care trăim, dar și în acela al personajelor în mijlocul cărora se simte tot mai singur, tot mai stingher Florin Bican. Asumându-și condiția de observator, dar și de menestrel al nesimțirii generale. Al manelizării lumii. Florin Bican ne spune în felul lui povestea lumii contemprane, vorbește despre periferia mutată în Centru, despre ceea ce se întâmplă în tramvai, în comunitățile urbane, despre cum sunt luate în răspăr și trecute eminamente prin filtrul consumerist Sărbătorile creștine, despre cum ne procurăm brazii de Crăciun în absența cărora nu pot fi digerate cărnăriile, despre degradarea relațiilor de muncă, despre acel omniprezent eu vă plătesc. Florin Bican rescrie pe cont propriu legenda Meșterului Manole.

Actriță la origine, Andrea Gavriliu, devenită în cei mai bine de zece ani câți au trecut de la absolvirea Facultății, un important coregraf și regizor de spectacole și de mișcare, și de teatru-dans a avut ideea să facă din volumul Singur printre mârlani ceea ce aș numi un spectacol impur. Impur așa cum este lumea noastră. În intimitatea căruia se găsesc versurile lui Florin Bican, atât de inspiratele songuri ale lui Mihai Dobre, pare-se definitiv cucerit de scrierea de muzică de scenă, și coregrafia. Andrea Gavriliu a înlocuit sau, mai corect spus, a completat „muzicuța” lui Florin Bican cu chitara lui Radu Dogaru care, ca să fiu în notă, ne ia de la început maul și ne prezintă pe scurt ce vom vedea și cum trebuie să ne comportăm la panaramă sau paranghelie, cu tobele și vocea de cântăreț ale lui Cristian Rigman, cu vocația de lingvist a lui Cosmin Stănilă, cu condiția de one man show desăvârșit a lui Matei Rotaru, cu umorul săftos al lui Radu Lărgeanu și cu grația feminină, supusă restriștilor de orice fel, a Irinei Wintze, Sânzianei Tarța și Alexandrei Tarce. 

Totul în spațiul scenic simplu, bine strunit și în costumele cu bluze înflorate create de Alexandru Petre. 

„Singur printre mârlani” nu este singurul spectacol cu muzică și dans care figurează la ora actuală pe afișul Naționalului clujean. Însă e în afara oricărui dubiu că și despre noul fagure marele Vladimir Streinu ar spune că are „izvoare noi de miere”.

Teatrul Național din Cluj-Napoca 

„Singur printre mârlani” după Florin Bican

Scenariul, regia și coregrafia: Andrea Gavriliu

Scenografia: Alexandru Petre

Muzica originală: Mihai Dobre

Cu: Radu Dogaru, Radu Lărgeanu, Cristian Rigman, Matei Rotaru, Cosmin Stănilă, Alexandra Tarce, Sânziana Tarța, Irina Wintze (Mârlanii)

Data reprezentației: 26 noiembrie 2019

Foto: Nicu Cherciu