Parafrazându-l pe Blaga, care spunea undeva că inima tuturor vârstelor este copilăria, spectacolul „Salvați-l pe Moș Crăciun” de la Teatrul Țăndărică propune următorul argument: puritatea este inima tuturor vârstelor.
Un proiect demarat în 2018 și prezentat în acest an, în care regia, scenariul și versurile sunt semnate de Decebal Marin, iar muzica de compozitorul Traian Păcurar; un spectacol despre puritate și minunare, ce se adresează copilului nostru lăuntric, care își propune și reușește să recupereze o fărâmă din starea de inocență arhaică, proprie fiecăruia.
Când economicul invadează feericul
Povestea într-o coajă de nucă este a unui om de afaceri, proprietar al unei mari fabrici de jucării care, profund îngrijorat de scăderea vânzărilor din cauza lui Moș Crăciun, cel ce aduce tuturor gratuit jucării cu ocazia sărbătorilor de iarnă, se hotărăște să-l răpească pe acesta pentru a-și salva afacerea. Numai că, în timp ce omul de afaceri pregătește marea lui lovitură – el simbolizând criteriul economic al vandabilității care vrea să sechestreze și să distrugă feericul –, copiii săi aud discuția și, ascunzându-se în elicopterul tatălui, pornesc la drum ca să-l salveze pe Moș. Același drum, doar intenția diferă. Omul de afaceri invadează castelul cu ajutorul mercenarilor săi, oamenii-lup, care îi imobilizează pe elfi și îl fac captiv pe Moș Crăciun.
Suspansul și pericolul iminent sunt contrabalansate prin sketchuri comice, care pedepsesc această nedorită intruziune a răului, din alt plan, în lumea feericului. În final are loc o dezlegare, o binemeritată purificare.
Despre uriașa nevoie de minunare
Tehnica de animație folosită este mixtă: teatru de umbre, păpuși compuse (renii, ursul, pinguinul), păpuși mari (Shoby, Giny), cele de tip muppets, dar și păpuși cu tijă, de tip Wayang (cum ar fi papagalul Coco). Este o întreagă lume, bogat populată de păpuși, care mai de care mai ingenioase și mai atrăgătoare.
Narațiunea se derulează pe două planuri de joc. Este o folosire generoasă a spațiului ofertant al scenei, accentuată printr-o scenografie impozantă și bogat colorată. Marile vitralii din decor, care întregesc de-o parte și de alta scena, potențează atmosfera de magie din interiorul castelului lui Moș Crăciun.
Povestea este bine închegată, frumos construită. Spectacolul are mult umor și suspans cu un ritm bine susținut până la capăt, în care momentele muzicale și cele de acțiune, jocul păpușilor și amplele proiecții video se îmbină în mod armonios și dinamic.
Regizorul Decebal Marin ne invită să privim cu alți ochi idea de sărbătoare. Ne îndeamnă să reflectăm la ce și cum salvăm sau dacă nu cumva ne întrebăm doar nostalgici „unde sunt zăpezile de altădată?” După ce tânjim însetați, ce ne lipsește? Căci salvarea lui Moș Crăciun este, de fapt, salvarea unei anumite stări de candoare, a purității dinlăuntrul nostru, dintotdeauna strâns conectată cu sărbătoarea Crăciunului. Propunerea vine în locul modificărilor atât de vehiculate azi, ale unor (aparent neînsemnate) alunecări de sens prin folosirea termenilor cum ar fi „X-mas” (sic!) – ca și când acestea ar desemna o realitate de sine stătătoare, când nu sunt altceva, decât niște cuvinte lipsite de sens, ce vizează, cu oarecare îngrijorător succes, schimbarea tradiției Crăciunului în sărbătoarea unei simple necunoscute x…
Căci, după cum bine știm, sărbătorile de Crăciun sunt despre credință, iubire, iertare. Mai precis, despre credință, speranță și iubire. Despre nașterea lui Iisus și izbânda unei lumini blânde în momentul cel mai adânc al întunericului. A ceea ce înaintea creștinismului era celebrarea lui Sol Invictus. Și nu despre vânzări cu ocazia sărbătorilor de X-mas, bine înghesuite între Black Friday și Valentine’s Day.
Printr-o aparent simplă poveste plină de candoare, spectacolul de animație „Salvați-l pe Moș Crăciun” prezintă chiar această controversă a lumii în care trăim și absența oricărui numitor comun între cele două viziuni, în afara iubirii. Așadar, o poveste de iarnă care ar putea fi sintetizată și altfel: Mă minunez, deci exist(ă). Mă minunez, deci trăiesc cu adevărat.
Feericul surprins între poveste și musical
Spectacolul este, așa cum am văzut, unul de păpuși, dar prin felul în care este conceput și articulat are valențe de musical. Mă gândesc aici la felul admirabil în care, cu modalitățile specifice acestui gen, personajele se definesc prin temele lor muzicale, care corespund monologurilor din teatrul clasic. Sunt câteva astfel de cântece memorabile, ce amintesc de momente muzicale celebre cum ar fi Cântecul lui Giny și Shoby, Cântecul omului de afaceri sau cel al lui Moș Crăciun captiv, în care vorbește și despre nașterea lui Iisus.
Povestea, transmiterea ei actoricească și muzica se generează și se completează reciproc în spectacol, iar coreografia aduce un surplus de farmec acestei lumi în care suntem invitați.
Ana Maria Bălescu a jucat cu multă candoare rolul micuței Ana. Talentata Dora Dumitrescu l-a interpretat foarte bine pe Andrei, băiețelul neîncrezător, trecut de vârsta poveștilor, dar deschis până la proba contrarie.
Foarte reușită interpretarea lui Florin Mititelu în rolul lui Giny, castorul nervos-energic, aiurit și genial, și bună cea a lui Ștefan Craiu în rolul lui Shoby, maestrul de producție molcom tărăgănat și mucalit. Cele două păpuși mari au vervă, nerv, ritm. Și mult umor.
Gabriel Apostol joacă minunat rolul omului de afaceri, iar interpretarea lui vulcanică dă mare consistență și expresivitate personajului său și, chiar fiind un personaj negativ, el câștigă simpatia publicului.
Spectacolul se adresează copilului din fiecare, deci unui public larg, de la 4-99 ani și m-a impresionat să văd câțiva adulți ștergându-și pe furiș lacrimile în încheiere.
Sunt convinsă că „Salvați-l pe Moș Crăciun” de Decebal Marin va fi una din reprezentațiile de succes din repertoriul permanent al Teatrului Țăndărică. Căci, așa cum spuneam, nevoia de minunare își are temeiul ei, iar frumusețea plină de puritate, magia acestui spectacol și, nu în ultimul rând, aerul de prospețime, pe care îl aduce, le demonstrează cu prisosință.
Teatrul Țăndărică
„Salvați-l pe Moș Crăciun”
Scenariul și regia: Decebal Marin
Scenografia: Mihai Pastramagiu
Muzica: Traian Păcurar
Distribuția: George Simian, Gabriel Apostol, Grațiela Ene, Ana Maria Bălescu, Dora Ortelecan Dumitrescu, Florin Mititelu, Ștefan Craiu, Ruxandra Mihai, Mona Toncu, Adrian Lefter, Ionuț Pădurar
