Îi datorăm dramaturgului maghiar de origine evreiască Szép Ernö (1884-1953) o foarte frumoasă, emoționantă și, mai ales, tristă  poveste de dragoste ce se petrece în Budapesta interbelică. Poveste cu parfum de liliac și de salcâm cândva în floare. E vorba despre niște flori de mai care în textul lui Szép Ernö dobândesc valoare de metaforă. Flori metaforic călcate în picioare de nepriceperea, cecitatea, incapacitatea de a înțelege și de a se bucura de ceea ce ar fi putut fi iubire adevărată ale tânărului funcționar bancar Csacsinszky Pali. Care, la câțiva ani de la consumarea întâmplărilor, fie pentru a-și răscumpăra măcar o parte din vinovăția pe care o are față de tânăra Tóth Manci căreia indiferența și dorința lui de a poza în filosof al ideii de iubire, dar și în mizantrop, într-un Alceste de mâna a doua îmbrobodit precum un adolescent de frivola Margit, alias Margot, la rându-i o Célimène  de cazino, un stabiliment ce încurajează amorul tarifat, fie din motive de terapie personală  își  asumă acum rolul de povestitor.

Povestirea lui Pali ia forma unei confesiuni adresate unui prieten și care în spectacolul al cărui titlu mi s-a spus că s-ar traduce prin sintagma „Salcâm în floare”, spectacol montat la Teatrul Szigligeti din Oradea de regizorul Botos Bálint poate fi oricare dintre spectatori.

E pentru prima oară când văd un spectacol cu piesa lui Szép Ernö și nu pot decât să regret că ea nu apare și în repertoriile teatrelor de limbă română din România. Urmărind reprezentația am fost încercat de un sentiment asemănător celui trăit în urmă cu câteva luni, atunci când, cu ocazia ediției, a XXV-a, aniversare, a Festivalului de Teatru Clasic de la Arad la care Teatrul Național din Pécs a prezentat spectacolul cu piesa „Jocuri în castel” m-am întrebat de ce scrierea lui Molnár Ferenc nu e jucată și de teatrele din țara noastră. Încă și mai mare mi-a fost frustrarea când, odată ajuns acasă, încercând să aflu grație internetului cât mai multe despre Szép Ernö și piesa lui nu am găsit aproape nimic în românește. Am dedus, totuși, că scrierea s-a bucurat și se bucură de succes în Ungaria de vreme ce a avut parte și de două transpuneri cinematografice realizate la 40 de ani distanță, în 1934 și 1974.

Regizorului spectacolului de la teatrul orădean, Botos Bálint, îi izbutește destul de bine să reconstruiască atmosfera anilor interbelici în care se petrece ceea ce povestește Csacsinszky Pali. Și aceasta în pofida faptului că decorul creat de Bajkó Blanka Alíz nu este din cale afară de generos. Salvarea vine de la ilustrația muzicală care pesemne că îi aparține tot regizorului, de la coregrafia inspirată semnată de Györfi Csaba și din felul în care își face datoria întreaga distribuție. Începând cu deținătorii rolurilor secundare sau episodice în care au fost distribuiți actori din felurite generații ale trupei și încheind cu cei ce joacă rolurile principale.

În prima linie l-am văzut evoluând iarăși la remarcabile cote de profesionalitate pe Sebestyén Hunor care dă expresie mai mult decât convingător amestecului de sentimente, de atitudini, contradicțiilor, imposibilităților sau lipsei de dorință de a sesiza esența prezentului și a șansei pe lângă care trece nepăsător tânărul Pali. Alături de el, sensibilă, caldă, surprinzând inocența, caracterul frust al personajului nițeluș prostuț, lesne de dus de nas am apreciat-o pe Román Eszter, interpreta lui Töth Manci. Cea silită de viața și de greșeala lui Pali să nu mai fie exact pura Töth Manci. Iarăși foarte bună Tasnádi-Sáhy Noémi în rolul experimentatei Margo. Un reușit amestec de grotesc, comic și omenesc propune  Kardos M. Róbert în rolul lui Tati Angelusz. Lui Kovács Levente jr. i-au fost îndredințate două roluri. Cel al coregrafului gay autoasumat pe nume Zsüzsü căruia actorul știe să îi găsească dreapta măsură, adică evitând căderea în caricatural, și cel al soțului indiferent, cinic, „adaptat” al lui Margot. O bună impresie lasă Gajai Ágnes în rolul sinucigașei cu repetiție, dar și cu suflet mare Hédi. Notez și evoluțiile bine punctate ale actorilor Fábián Enikő (Mili), Hajdu Géza (Józsi), Kiss Csaba (Majmóczy),  Balogh Attila (Minus), Lajter Márkó Ernesztó (Redő Oszi, Frédi, Caraus), Kocsis Anna (Stefi), Molnár Júlia (Mindigné).

Să fiu bine înțeles. „Salcâm în floare” nu este ceea ce se cheamă un spectacol mare. Nici nu cred că și-a propus să fie asta. Este însă un spectacol făcut cu bună credință și respect față de public. Fără intruziuni ale lucrului de mântuială.

Teatrul  Szigligeti din Oradea

„Salcâm în floare” de Szep Ernö

Regia: Botos Bálint

Scenografia: Bajkó Blanka Alíz

Coregrafia: Györfi Csaba

Distribuția:

Csacsinszky Pali, Sebestyén Hunor, Tóth Manci, Román Eszter, Bizonyosné, Tasnádi-Sáhy Noémi, Angelusz, Kardos M. Róbert, Zsüzsüifj, Kovács Levente, Hédi, Gajai Ágnes, Mili, Fábián Enikő, Józsi, Hajdu Géza, Majmóczy, Kiss Csaba, Minus, Balogh Attila, Redő Oszi, Frédi, Caraus, Lajter Márkó Ernesztó, Stefi, dansatoare, Kocsis Anna, Mindigné, Molnár Júlia