Karina Ganea, Teatrologie – Management cultural, Jurnalism teatral, UNATC București, anul II
În rubrica „Debut în Amfiteatru”, vă propunem noi voci în critica de teatru, studenți la facultățile de profil, care își doresc să facă practică în domeniu.
E un drum lung între strada Preoteselor și casa țigăncilor. Așezat comod pe scaunul din tramvai te pierzi printre frunzele nucilor și mirosul de regina nopții, departe de căldura sufocantă a mondenității, acolo unde dezamăgirile de zi cu zi sunt înghițite de umbre. La adăpostul luminii obscure, profesorul Gavrilescu găsește ceea ce nici banii pe 100 de meditații nu ar fi putut cumpăra: o a doua șansă.
„La țigănci”, producție a teatrului independent Unteatru, nu mai este de mult o noutate pe scena teatrală. S-ar putea spune chiar că mulți dintre cei ce au devenit spectatori fideli ai acestui teatru în ultimii ani au fost influențați și de acest spectacol. Distribuția atent selectată de cuplul Andrei și Andreea Grosu funcționează admirabil. De la controlorul de bilete interpretat de Liviu Pintileasa la vecinul Georgescu (Bogdan Cotleț), fiecare membru își ia în serios rolul, lucrând armonios împreună. Cele trei fete – ţiganca (Florentina Țilea), evreica (Florina Gleznea) și grecoaica (Cristina Casian) – propun un personaj colectiv ce duce cu gândul la macabre triouri celebre, precum vrăjitoarele din „Macbeth” sau chiar mitologicele moire. Această abordare nu le diminuează din farmecul personal, fiecare dintre ele având personaje ce își păstrează verticalitatea chiar și atunci când sunt scoase din magica formulă de trei. Inocența Cristinei Casian, senzualitatea misterioasă a Florentinei Țilea și încrederea ațâțătoare a Florinei Gleznea dau strălucire celor trei personaje ce bântuie casa cu țigănci, fiind în egală măsură intimidante, cu râsetele lor de sirene, dar și obsedante.
Richard Bovnoczki pare în elementul lui interpretând neîndemânarea bolnăvicioasă a profesorului Gavrilescu, căruia îi face dreptate. Confuz până la final, protagonistul este închis în decorul ce sugerează o cutie neagră, care îmbracă pe rând costumul unei străduțe lăturalnice, al unui hol întunecat și chiar al unui cuptor încins, în care fetele îl perpelesc pe profesor. Cu mișcări studiate, actorul își duce la bun sfârșit rolul fără a păși în afara granițelor pereților imaginari, dar trecând cu succes rampa. Ca spectator, nu poți să nu te lași cuprins în convenție, simțind aproape fizic zăpușeala ce îl apasă. În relația cu Hildegard, interpretată de Mihaela Trofimov, profesorul are atât de multă sinceritate, încât nu-ți rămâne decât să îl compătimești. Din punct de vedere vizual, este de observat și imaginea finală în care, reuniți fiind, Hildegard și Gavrilescu, formează un cuplu aproape angelic, complimentat de lumina în contre-jour.
Acest spectacol este aerat, așezat și plăcut, punând în valoare actorii și reușind să transpună just universul imaginat de Mircea Eliade. Andrei și Andreea Grosu demonstrează că literatura poate să fie îmbogățită și adaptată pentru scena de teatru; misiune ambițioasă ce pune în dificultate mulți regizori. O alegere de o delicatețe deosebită este imaginea-concluzie: spotul de lumină ce înconjoară un căluț de lemn, conferind finalului în cheie tragică o notă optimistă și o candoare ce rămâne cu spectatorul și după ieșirea din sala de spectacol. Neîmplinirile ce îl bântuie pe profesorul Gavrilescu devin mărunțișuri pierdute pe podeaua trăsurii ce îl poartă spre a doua șansă alături de Hildegard. Dispariția celor doi în pădure nu este capătul unei călătorii cu tramvaiul, ci doar începutul unei noi vieți, care, deși imaterială, pare a fi cea ideală.
Așadar, ce găsim la țigănci? De ai curajul să dai la o parte crengile umbroase ale copacilor și să te așezi la masă cu cele trei fete, vei fi prins într-un joc a cărei singură regulă este să accepți convenția. Ai curajul să ghicești care este țiganca? Dacă ai greșit, nu te speria. Acolo unde o ușă se închide, o alta se va deschide. Iar atunci când cotidianul devine străin și amețitor, te poți întoarce „La țigănci” unde fetele așteaptă să te servească numai cu dulceață și cafea.
UNTEATRU
„La țigănci” după Mircea Eliade
Proiect finanțat în programul București 555, susținut de ARCUB Centrul Cultural al Municipiului București
Regia și adaptarea: Andrei și Andreea Grosu
Scenografia: Vladimir Turturică
Distribuția: Richard Bovnoczki, Liviu Pintileasa, Mihaela Trofimov, Corina Moise, Florina Gleznea, Cristina Casian, Bogdan Cotleț
Foto: Adi Bulboacă
