Am redescoperit zilele trecute, grație unui turneu întreprins la Oradea de Teatrul „Csokonay” din Debrețin, un foarte frumos, un superb și extrem de sensibil text de teatru. Se cheamă „Joc de pisici” și i se datorează dramaturgului maghiar Örkeny István, mult mai cunoscut publicului nostru datorită absurdoidului „Familia Tót”. Dacă informația mea este corectă, prima reprezentare în limba română a respectivei piese a avut loc la Teatrul Bulandra, în regia lui Ioan Taub, iar cele mai recente s-au consumat în anul 2016, în spectacolele montate la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași și de Gelu Colceag la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești.

„Joc de pisici” este o piesă despre ce înseamnă să ajungi la vârsta a treia și despre cât de greu e să te împaci cu asta. Cât e de complicat ca toată lumea să îți spună Ce Dumnezeu? Ai 60 de ani! Trebuie să înțelegi că s-a cam terminat cu joaca, să realizezi că ți-a cam trecut vremea și să te împaci cu asta! Adică, dacă ești femeie să conștientizezi că nu mai ai dreptul să fii în rând cu moda, să porți rochițe de culoare bej și tocuri înalte ori să îți vopsești părul în culoarea roșu. Că nu e de bon ton să mai vrei să fii cochetă. Că îți este strict interzis să mai faci apel la farduri. Și că păcatul capital al vârstei înseamnă să îți pierzi capul și să te iluzionezi cu gândul că ai mai putea fi îndrăgostit /îndrăgostită.

Doamna Orban, adică Erzsi, personajul principal al piesei „Joc de pisici”, este de o bună bucată de vreme văduvă. Are o fiică pe nume Ilus. Preocupată de propria ei familie și de promovarea în ierarhia profesională, Ilus învață pe rupte limbi străine. Duce o existență uniformizată, bine sugerată de costumul pe care în spectacol i l-a gândit Rátkai Erzsébet. De câte limbi știe îi este condiționată creșterea salariului.

În fiecare zi de joi, doamna Orbán se întâlnește cu un fost iubit din tinerețe pe nume Viktor. Odinioară tenor cu oarecare notorietate, astăzi doar un mâncău în lege. Nu, nici vorbă între ei despre sentimente. Întâlnirile de joi înseamnă doar un mod de a-și umple timpul. Sensibilitatea doamnei Orbán se revarsă asupra hipersensibilei, cvasi-nevroticei vecine alintată cu porecla Șoricel. Doamna Orbán are și o soră pe nume Gizi, de 16 ani stabilită la fiul ei plecat definitiv în Germania și căruia nu îi mai face deloc plăcere să i se reamintească că e ungur. Gizi e paralizată așa că nici nu se pune problema să își poată vizita sora. Cele două își scriu scrisori, vorbesc cu o anume regularitate la telefon, Gizi a rămas, chiar și de departe, un fel de cenzor în raport cu tot ce face sora ei mai mică din Ungaria. E intrigată să afle că Erzsi și-a făcut o nouă prietenă. O femeie pe nume Paula. Care îl știe și ea pe Viktor. Or, tocmai de aici începe tragedia căreia îi cade victimă doamna Orbán. O tragedie adevărată căreia Örkeny István știe să nu îi lase nicio picătură de melodramă.

Regia lui Szabó K. István are, în primul rând, meritul de a fi vegheat ca nimic din ceea ce se întâmplă pe scenă să nu fie nici grotesc, nici melodramatic. Ceea ce nu înseamnă nicidecum că spectacolul de la Teatrul „Csokonay” din Debrețin nu este un subtil și bine controlat amestecat de comedie și dramă. E desenat scenic cu pană regizorală iscusită, cu admirabilă vivacitate reconstitutivă și în colorit atrăgător. Matca montării este una de factură preponderent realistă, un realism modern, de bună seamă, care, pe măsură ce aventura a cărei victimă ajunge să cadă doamna Orbán, devine din ce în ce mai permisivă. Făcând loc atât cât se cuvine aducerii pe scenă a dezordinii din sufletul și mintea acesteia. Dezordine bine sugerată și de decorul datorat arhitectului Horațiu Mihaiu și muzicii de scenă compuse de Cári Tibor.

Szabó K. István a avut șansa de a putea alcătui o distribuție remarcabilă pe care o conduce cu mână sigură. Cap de afiș este actrița Ráckévei Anna, excelenta interpretă a doamnei Orbán. Pe care ne-o prezintă ca pe o femeie încă modernă, care nu are deloc de gând să cedeze în fața condiției de om ajuns la vârsta a treia. Elegantă, fermă, înțelegătoare în raport cu ceea ce i se întâmplă Șoricelului, rămasă pe mai departe o rebelă în raport cu Gizi. Sora cea mare. Dar care încet-încet își pierde echilibrul în confruntarea cu trădarea pe care o pun la cale Paula și, în realitate, atât de grobianul Csermleny Viktor, excelent jucați de Oláh Zsusza, respectiv de Jambor József. În rolul Gizi, evoluează admirabil Kubik Anna. O excelentă impresie lasă și interpreta Șoricelului, Majzik Edit. Evoluții la bune cote de profesionalitate înregistrează Újhély Kinga (Ilus), Vranyecz Artur (Józsi), Janka Barabas (Chelnerul).

În fine, mărturisesc că a fost pentru mine o adevărată plăcere să îl revăd fie și numai într-o apariție episodică, dar și în travesti pe minunatul actor Miske László, odinioară component de frunte al trupei de limbă maghiară a Teatrului de Stat din Oradea.

Teatrul „Csokonay” din Debrețin

„Joc de pisici” de Örkeny István

Regia: Szabó K. István

Decorul: Horațiu Mihaiu

Costume: Rátkai Erzsébet

Muzica: Cári Tibor

Cu: Ráckévei Anna (Doamna Orban), Kubik Anna (Gizi), Oláh Zsusza (Paula), Majzik Edit (Șoricelul), Újhély Kinga (Ilus), Miske László (Adelaida), Jambor József (Csermleny Viktor), Vranyecz Artur (Józsi), Janka Barabas (Chelnerul)

Data reprezentației: 18 ianuarie 2020