Un scriitor genial, Max Frisch a explorat în opera sa criza de spiritualitate umană, cu întrebările, căutările și necunoscutele pe care le presupune existența noastră precară și fragilă. Regăsim această tematică și în „Barbă albastră”, roman publicat în anul 1982, pe care regizorul Alexander Hausvater îl dramatizează și îl montează la Teatrul „Stela Popescu” din București. Cu unele inserții din povestirea populară a autorului francez Charles Perrault, apărută în 1697.
În inconfortabila și friguroasa sală de la Palatul Copiilor suntem invitați la o călătorie în timp – la propriu – prin întreg arealul teatral. Pe lângă aerul vetust al sălii, decorul Adinei Mastalier umple întreaga scenă (oricum de dimensiuni reduse), cu elemente masive care compun un spațiu multifuncțional și nedefinit: un bar de biliard, o sală de judecată, un spital, o garsonieră etc. Poate cele mai reușite piese sunt cele două mese de biliard stilizate, fără picioare, una dintre ele așezată în poziție verticală. Pentru o triplă confirmare a locului în care ne aflăm (după prezența meselor și mențiunea protagonistului vizavi de barul în care a intrat), regizorul alege să folosească și proiecții (video design Constantin Șimon) cu mingi care se rostogolesc din inerție și fără sincronizare, deși actorii mimează lovitura cu tacul. Suprapuse decorului ticsit, proiecțiile îngreunează și nu aduc nimic în plus. În această geografie spațială aglomerată vor juca 14 actori, cu secvențe în care se află cu toții în scenă.
Dar cine este Barbă albastră? „Un om din epoca modernă, dar care poartă în suflet o poveste cu rădăcini în lumea lui Charles Perrault” se spune în caietul program. „Un om de succes, bine-cunoscut ca doctor și admirat pentru acțiunile sale filantropice, generozitatea și cultura sa”, afirmă regizorul. Spectatorul, însă, descoperă un om cu mișcări nesigure și privire tulbure, care agonizează în urma unei acuzații teribile care i se aduce: asasinarea uneia dintre cele șase soții. Pasionat de jocul de biliard, Dr. Schaad intră într-un bar și începe să refacă traseul destinului său, povestindu-ne nouă, celor din sală, dar și Procurorului cum s-au petrecut toate. Cele două planuri de acțiune nu sunt extrem de bine delimitate, astfel încât după prima scenă uiți unde te afli, de fapt, și doar urmărești mărturia doctorului, trecând dintr-un timp și dintr-un spațiu în altul. Personajele intră și ies într-o vrie pe care reușești, totuși, să o înțelegi, dar care devine obositoare și interminabilă până la urmă. Secvențialitatea scenelor este nuanțată printr-o temă muzicală (sound design: Tibor Cári) care revine și completează stranietatea ambianței spectacolului.
Universul creat este, într-adevăr, unul magic… dar vorbind despre un fel de magie neagră. Atmosfera inspiră, pe de-o parte, un sentiment de teamă, pe de altă parte, curiozitate provenită din firul polițist al anchetei și aproape deloc empatie față de tumultul interior al protagonistului. Deși declarat un spectacol despre nevoia omului de a iubi și o încercare de a găsi un adevăr subiectiv, el se desfășoară ca un thriller semi-muzical cu intervenții emfatice ale personajelor din trecutul doctorului. Fără emoție reală și fără relații între personaje.
Marius Stănescu îl interpretează pe (anti)eroul Dr. Schaad. Cu o prezență scenică delicată și ușor bizară, doctorul pare mai degrabă vinovat decât ajuns din greșeală în încurcătură. Însă Marius Stănescu prezintă evenimentele uneori cu forță, alteori cu o inocență irezistibilă, încât ajungi să crezi că într-adevăr a fost acuzat fără motiv. Dincolo de frivolitatea aparentă a personajului său, tăcerile actorului ascund un tumult de regrete, singurătate și o căutare disperată a dragostei eterne. Cel care setează ritmul spectacolului metronomic este Procurorul, Adrian Ciobanu. Transparent cu ceea ce gândește, mereu preocupat și obsedat să găsească verdictul, el are un joc constant și rațional. Ada Navrot interpretează, pe rând, cele șase soții ale doctorului Schaad. Ajutată de costumații diferite, dar și de tot felul de nuanțe ale interpretării și ale expresivității corporale, ea conturează șase femei puternice, care nu au nimic în comun. Fermecătoarea și frivola Rosalinde Z., victima, este Crina Matei. Purtând un machiaj destul de strident, care parcă vrea să indice cu degetul arătător faptul că a fost strangulată, îmbrăcată sumar (poate chiar prea dezbrăcată pentru ceea ce impunea spectacolul), soția asasinată are două tipuri de apariții: cele în care nu poate să rostească niciun cuvânt și cele în care cântă pasaje despre relația cu doctorul Schaad. Momentele sale muzicale sunt prea puține și nu se justifică în contextul firului dramatic. Irina Cărămizaru, Cătălin Frăsinescu, Sorin Aurel Sandu și Cristian Neacșu interpretează mai multe roluri, ca martori sau avocați în procesul doctorului. Au partituri scurte, pe alocuri susținute, pe alocuri cabotine. Ana-Maria Ivan, Chelnerița, are o privire misterioasă și iscoditoare, ca și când ar face parte din două lumi. Regizorul a acordat o atenție aparte figurației speciale în acest spectacol. Silvia Maurițiu, Alin Potop, Alexandra Dogaru, Andrei Dogaru și Cristina Marin Neagu se mișcă în spațiu coregrafic (sub îndrumarea lui Florin Fieroiu), intervenind fizic în narațiunea doctorului Schaad. Adjuvanți, fantasme, iele, ei par să îl acompanieze permanent pe protagonist.
Spectacolul „Barbă albastră” regizat de Alexander Hausvater se apropie foarte greu de public. Prea lung, fără tensiune dramatică și încărcat vizual, el surprinde desfășurarea unui proces de omucidere, din care reies prea greu problemele existențiale ale acuzatului. Unde dragoste nu e, nimic nu e…
Teatrul „Stela Popescu” București
„Barbă albastră”după Max Frisch
Regia și adaptarea: Alexander Hausvater
Scenografia: Adina Mastalier
Coregrafia: Florin Fieroiu
Sound design: Tibor Cári
Light design: Lucian Moga
Video design: Constantin Șimon
Asistenți regie: Ioana Macarie, Livia Vișănescu
Distribuția:
Dr. Schaad – Marius Stănescu
Procurorul – Adrian Ciobanu
Lilian/Gisel/Corinne/Andrea/Dna Jetzer/Jutta – Ada Navrot
Rosalinde Z. – Crina Matei
Dra Schlegel/Dna Hoffer – Irina Cărămizaru
Avocatul apărării/ Pfeifer/Stocker – Cătălin Frăsinescu
Dna Bickel/Chelnerița – Ana Maria Ivan
Fiul/Egon/Jucător – Cristian Neacșu
Dl. Bickel /Tatăl victimei – Sorin Aurel Sandu
Figurație specială – Silvia Maurițiu, Alin Potop, Alexandra Dogaru, Andrei Dogaru, Cristina Marin Neagu