“Cum vă place”, scriere în care, cum bine observa Haig Acterian, comicul este derivat din tragic, pare a fi piesa shakespeariană cea mai jucată la ora actuală pe scenele românești. Deloc inexplicabil acest fapt de vreme ce, așa după cum scria Gelu Ionescu într-un superb eseu cuprins în “Cartea lui Prospero” (Editura Humanitas, București, 2017), „mai puțin burlescă și mai sentimentală ca alte comedii shakespeariene, “Cum vă place” e o expresie a eleganței, în care se poate înveșmânta tema loialității, una dintre cele ce nu pot lipsi din structura sensibilă a genului. Vocația îndreptării moravurilor e foarte discretă, caricatura e dată la o parte, pentru a nu împieta plăcerea cu violența ei prea excesivă”. Sau, după spusele lui Haig Acterian, “Cum vă place” e “un model al genului” și aceasta deoarece “voioșia bucolică a naivei povestiri, scenariul construit să placă  adolescenților, personajele îndulcite, cadrul de curte ducală din renaștere sau din pădure, pădurea Ardenilor, toate au un farmec, toate par gândite și exprimate de gingașa Rosalinda, copila cu simțăminte blânde și nebunatice”. (cf. Shakespeare, Editura Ararat, București, 1995).

Rosalinda e, dacă nu tocmai un regizor implicit, deși ea e cea care se află la originea restabilirii ordinii firești a faptelor, a perosnajelor și a lumii, în orice caz purtătorul de cuvânt al marelui Will. Ea e cea căreia Shakespeare i-a hărăzit să rostească epilogul în care „solicită bunăvoința, invitând, mai întâi pe spectatoare, mai apoi pe spectatori să aleagă ce le place din generoasa ofertă scenică de teme, tipuri de personaje, situații și aventuri” (Gelu Ionescu). Rolul epilogului nu e nicidecum de a cerși aplauze, ci, „ca semn teatral, e o ieșire finală din iluzie, din joc în folosul dorinței, speranței că bucuriile pot veni și din viață; textul coboară din scenă în sală, actorul își scoate „masca” de interpret și se amestecă printre spectatori” (Gelu Ionescu).

E foarte adevărat că în spectacolul montat de regizorul (probabil) rus Aleksandar Ivanovski cu o bună parte dintre actorii trupei „Mihai Raicu” a Teatrului de Nord din Satu Mare lucrurile stau exact pe dos. Primul act, cel în care pana lui Shakespeare a vrut ca acțiunea să se petreacă la curtea regelui Frederick, se joacă preponderent în sală, dar și în loji și în fața cortinei de fier lăsate, pentru ca de abia apoi, când întâmplările se consumă în pădurea Ardenilor, să urce pe scenă. În ceea ce mă privește, recunosc că nu am înțeles de ce textul epilogului nu e rostit, așa cum vrea Shakespeare, de Rosalinda, altminteri excelent, fără cusur, tinerește, vioi, exuberant, jucăuș, inteligent interpretată de Roxana Fânață, ci de Madam Le Beau. Nu că actrița Dorina Nemeș nu l-ar spune așa cum se cuvine.

Nu e deloc unicul semn de întrebare pe care îl pun în privința respectivului spectacol. De exemplu, mă întreb de ce e atât de sărăcăcioasă și convențională pădurea în chestiune în scenografia lui Cristian Gătină. O platformă, ceva ce sugerează un copac pe care se mai urcă din când în când câte un personaj și își lasă poeziile Orlando, o mașină în care unii dintre eroi se ascund din când în când, un balansoar menit să mai dinamizeze acțiunea când e de domeniul evidenței că lâncezește și cu asta, basta. Sau de ce e așa de zgârcită la capitolul umor întreaga reprezentație. Doar câteva scene provoacă zâmbete, încă și mai puține râsul. Le susțin Romul Moruțan, îndeosebi în ipostaza de interpret al lui Corin, Cătălin Mareș care îl joacă bine, dar cam inegal pe Jaques – iată, de pildă, în reprezentația văzută de mine, actorului, altminteri bun, i-a izbutit doar parțial celebrul monolog al vârstelor -, Sergiu Tăbăcaru (un preot neaoș ardelean), Vlad Mureșan a cărui prezență scenică în Silvius dobândește pregnanță în evoluția din partea finală și, desigur, Tibor Székely, interpretul lui William. Andreea Mocan îl joacă fad, în semi-travesti pe Touchstone. Deși s-a folosit traducerea semnată de Violeta Popa care pentru Touchstone propune varianta Testone, în montarea de la Satu Mare pe scenă se aude tot Touchstone. Care înseamnă piatră de încercare. Numai că aici travestiul nu a prea reușit. Și nici încercarea. De altminteri, travestiul are la Shakespeare un anume scop „în joaca verosimilului de-a neverosimil și invers”, cum iarăși admirabil sesiza Gelu Ionescu, numai că acest scop și schepsisul aferent i-au cam scăpat lui Aleksandar Ivanovski. Care mai recurge la el și în cazurile Adam și Himeneu a căror interpretare cade în sarcina Ancăi Similar.

În spectacolul sătmărean se întâmplă un lucru bizar. Evoluțiile actoricești sunt, în cea mai mare parte, net superioare calităților regiei. Am spus deja ce rol bun face în Rosalinda actrița Roxana Fânață. Îmi reîntăresc spusele și adaug că jocul ei se acordează perfect cu acela al Ralucăi Mara, cu totul remarcabilă în Celia. Scenele dintre cele două interprete sunt vii, vioaie, de o naturalețe remarcabilă. Mi-a plăcut și Andrei Gîjulete, interpretul lui Orlando. Un Orlando și simpatic, și emoționant, și naiv, și imprudent, și adorabil-prostuț, și îndrăgostit până peste cap. Tânărul actor mi-ar fi plăcut încă și mai mult dacă și-ar fi controlat puțin mai mult vorbirea. Ioana Cheregi și Alina Negrău joacă o Audrey, respectiv o Phoebe fruste, fete simple, fără inutile tentative de sofisticare. Bun Andrei Stan, cu o atentă păstrare a dreptei măsuri a tranziției comportamentale a lui Orlando. Care din rău, violent, ursuz, se îndrăgostește de Celia și apoi „se pastorizează”. În fine, Ciprian Vultur are o evoluție semnificativă nu doar pentru palmaresul lui personal în cele două roluri și complementare, și antagonice. Frederick și Ducele Senior.

Închei această cronică ce se cheamă “Parada semnelor de întrebare” cu observația, recunosc, poate puțin răutăcioasă că nu ajunge să fii rus sau să vorbești rusește spre a fi asemenea lui Lev Dodin. Și că nu e deloc firesc ca salvarea unui spectacol să fie eminamente meritul actorilor.          

Teatrul de Nord din Satu Mare – Trupa „Mihai Raicu” 

„Cum vă place” de William Shakespeare

Traducerea: Violeta Popa

Regia: Aleksandar Ivanovski

Scenografia: Cristian Gătină

Light design: Lucian Moga și Alexandru Dancu

Cu: Roxana Fânață (Rosalinda) Raluca Mara (Celia), Alina Negrău (Phoebe), Ioana Cheregi (Audrey), Ciprian Vultur (Frederick, Ducele Senior), Romul Moruțan (Charles, Corin), Andreea Mocan (Touchstone),Cătălin Mareș (Jaques), Andrei Gîjulete (Orlando), Sergiu Tăbăcaru (Părintele), Andrei Stan (Oliver), Dorina Nemeș (Madame Le Beau), Tibor Székely (William), Vlad Mureșan (Silvius), Anca Similar (Adam, Himeneu)

Foto: Karoly Suveg

Data reprezentației: 19 ianuarie 2020