În 2012, atunci când marele regizor Andrei Șerban a montat un superb spectacol cu piesa „Hedda Gabler” la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, literatura dramatică a lui Henrik Ibsen nu se bucura de foarte mare trecere pe scena românească. Se vorbea chiar despre inactualitatea lui Ibsen.

Atât de celebrul Erich Auerbach în încă și mai celebra lui carte „Mimesis” invocau inactualitatea lui Ibsen a cărui cauză era identificată „în chiar mediul zugrăvit, burghezia, a cărei față s-a schimbat complet între timp”. Andrei Șerban era de o cu totul altă părere. El diagnostica originea reticenței oamenilor de teatru români față de scrierile dramaturgului norveg în lectura acestora, calificată dur a fi complet greșită. Acționa în respectivul caz ceea ce regizorul numea o tranzitivitate meteorologică. Adică se socotea, complet aiurea, că dacă Norvegia este o țară nordică atunci ar fi absolut obligatoriu ca personajele ibseniene să fie tratate scenic ca reci, uscate, scrobite, de o corectitudine agasantă, mereu atente la etichetă, făcute eminamente din aparențe. Așa încât spectacolele cu piesele unuia dintre scriitorii cu care începe modernizarea felului de a scrie pentru scenă în ultimele decenii ale veacului al XIX-lea erau, fatalmente, sufocante, plictisitoare, lipsite de orice urmă de reală umanitate. Iar despre umor nici nu putea fi vorba.

„Minirevoluției” stârnite de gândurile, dar, mai ales, de faptele, respectiv de spectacolul lui Andrei Șerban i s-au asociat mai apoi o seamă de turnee cu spectacole cu piese ibseniene, turnee întreprinse în România de regizorul Thomas Ostermeier și trupa Schaubühne din Berlin. Când a adus la ediția din 2014 a Festivalului clujean Interferențe spectacolul cu piesa „Un dușman al poporului”, Ostermeier a acordat cu multă generozitate interviuri. Regizorul a atras în repetate rânduri atenția că în piesele lui Ibsen se vorbește intens și cu încăpățânare despre bani. Or, banii reprezintă o chestiune veșnic actuală. Dar și o temă devenită șansă pentru salvarea pieselor lui Ibsen de primejdia banalității. În plus, în „Un dușman al poporului”, dar și în alte câteva importante scrieri ibseniene, se dezbat multe alte probleme extrem de actuale. De la familie și situația/emanciparea femeii la corupție ori esența cuvântului democrație. Ostermeier a pledat în favoarea scrierilor norvegului și din câte se pare pledoaria lui a avut priză în rândurile teatrorkrației românești și în capitolul „Citind și punând în scenă Ibsen” din cartea „Teatrul și frica”, apărută în traducere în anul 2016 în colecția Yorick a editurii bucureștene Nemira.

📷 Bereczky Sándor

Cert e că revenirea în repertoriile noastre a scrierilor lui Ibsen înseamnă mult mai mult decât o toană. O confirmă faptul că numai în lunile din urmă „Nora” are parte de o nouă versiune scenică, cu o distribuție eminamente tânără, la Centrul Cultural  „Lumina” din București, direcția de scenă aparținându-i lui Victor Ioan Frunză, în vreme ce „Un dușman al poporului” ne este înfățișată într-un spectacol cu un croi modern, de tip dezbatere, care mizează deopotrivă pe implicarea și intelectuală, și emoțională a spectatorului, jucat de actorii Trupei „Tompa Miklós” a Teatrului Național din Târgu Mureș. Regizor fiind Kereszteș Attila, pesemne un îndrăgostit de literatura dramatică ibseniană de vreme ce, cu doar câteva stagiuni în urmă, tot el a pus în scenă „Hedda Gabler”.

Spectacolul se joacă în Sala Mare a teatrului. Metamorfozată de regizor care pare-se că și-a asumat și misiunea de scenograf, într-o sală de tip arenă. Actorii sunt înconjurați de spectatorii solicitați și provocați să devină parteneri de dialog. Primele semne ale parteneriatului cu publicul pe care mizează Kereszteș Attila (acestui scop îi este subordonată și dramaturgia spectacolului datorată lui Szabó Réka) se văd în faptul că o seamă dintre personajele de primă importanță ale piesei i se adresează direct acestuia. Îi vor acceptul, poate chiar complicitatea. Scena este încă de la început împânzită de microfoane care își vor dovedi utilitatea în scena-cheie a adunării publice. Aceea în care Asklasen, proprietarul de case și proprietar al tipografiei, care deja le ceruse spectatorilor să semneze liste în favoarea susținerii doctorului Stockman, operează o întoarcere la 180 de grade și se plasează în fruntea operațiunii de manipulare care vizează anihilarea celui devenit, cu atâta ușurință din erou, un dușman al poporului. Excelentă în această parte a montării prezența și capacitatea de adaptare, de stimulare a spectatorilor dovedită de actorul Henn János.

📷 Bereczky Sándor

Scena în chestiune este aceea a căderii definitive a măștilor. Cu ușurință devin din apărători acuzatori (regizorul alege ca temă muzicală însoțitoare a spectacolului melodia Easy a formației Son Lux) și jurnalistul Hovstad (Galló Ernö), și Billing (Bartha László Zsolt), și Aslaksen (Henn János), cu toții trecând cu arme și bagaje de partea primarului Peter Stockmann (Tollas Gábor). O fac în fața până atunci atât de naivului și entuziast-copilărosului Tomas (excelent în rol actorul Sebestyén Abba), a soției acestuia (cu discreție, eleganță și simț al măsurii interpretată de Moldován Orsolya), a celor doi copii ai familiei medicului balneolog al stațiunii (Biró Sara și Róbert  Szillard). Vârfurile orașului își schimbă dintr-odată și  conținutul, și substanța discursului, resemantizează faptic sintagme precum majoritatea definitorie, majoritatea hotărâtoare sau binele comun. Apare astfel prezentată în lumina cea mai crudă ceea ce Tomas numește „mlaștina vieții noastre publice” din care face parte și Morten Kill (Kilyen László) și din care se extrag plătind prețul suprem al vieții luate de la capăt doctorul și familia lui, dar și frustul navigator Horster (Ördög Miklós Levente).

Teatrul Național din Târgu Mureș – Compania Tompa Miklós

„Un dușman al poporului” de Henrik Ibsen

Traducerea în limba maghiară: KÚNOS LÁSZLÓ

Dramaturgia: SZABÓ RÉKA

Regia artistică: KERESZTES ATTILA

Distribuția:

Dr. Tomas Stockmann: SEBESTYÉN ABA
Katrine Stockmann: MOLDOVÁN ORSOLYA
Petra Stockmann: BIRÓ SÁRA
Ejlif Stockmann: ROBERT SZILÁRD
Peter Stockmann: TOLLAS GÁBOR
Morten Kiil: KILYÉN LÁSZLÓ
Hovstad: GALLÓ ERNŐ
Billing: BARTHA LÁSZLÓ ZSOLT
Horster: ÖRDÖG MIKLÓS LEVENTE
Aslaksen: HENN JÁNOS

Data reprezentației:2 februarie 2020