Trecutul ascunde întotdeauna ceva. Nu-l cunoaștem niciodată până la capăt. În el trebuie să cotrobăi mereu, ca într-un sertar, și găsești lucruri pe care le știi și lucruri necunoscute. Într-o lume prea grăbită, „A fost odată” este o întoarcere de o clipă, undeva, cândva…

În clipa în care se plimbă prin Orașul Luminilor, în care a venit de la Cannes să studieze actoria, tânărul Gérard Philipe nu are habar că îl așteaptă o soartă nemiloasă – pe cât de generoasă cu ascensiunea lui în profesie, pe atât de nemiloasă cu viața lui. Iată-l aici pe „prințul etern”, cum i s-a mai spus, pe artistul atât de îndrăgit, care a reușit să facă atât de mult într-o existență atât de scurtă, curmată la 37 de ani de o boală despre care nu a știut adevărul. A trecut doar o clipă de când a debutat, la 19 ani, în rolul principal din „Caligula” lui Albert Camus, la un teatru din Nisa, de unde a fost imediat invitat la Paris și la Avignon. Subtil, riguros și nuanțat, fragil, dar atât de puternic în fragilitatea lui, îndrăgit de regizorii francezi de teatru și film, actorul care a devenit popular odată cu filme ca „Mănăstirea din Parma” și „Fanfan la Tulipe” a lăsat o urmă de neșters în Franța, unde își doarme somnul de veci din 1959, undeva la malul Mediteranei.