Aşa cum dintre actori se aleg, pe criterii artistice sau de notorietate, vedetele, şi printre personaje se găsesc acele nume de renume. Personajele-vedetă sunt seducătoare şi promit mult celor care visează să le interpreteze. Eroii de romane clasice, regii lui Shakespeare, femeile lui Ibsen, boierii scăpătaţi ai lui Cehov, rebelii culturii pop împrumutaţi din filmele cult dramatizate pentru scenă – din aceste zone provin provocările atunci când se aleg numele sonore pentru repertorii. Dacă se întâmplă ca personajul să îşi aibă o dublă faimă, atât literară, cât şi cinematografică, iar numele său aproape să se confunde cu chipul actorului de legendă care l-a interpretat într-un film aflat în top 100 pe IMDB, atunci provocarea e şi mai provocare.Pe cât de ofertant este un rol bine scris, care îţi dă posibilitatea să îi găseşti nuanţe şi profunzimi, pe atât e de grea confruntarea cu aşteptările exagerate ale publicului. Capcana provocării e gata întinsă şi e nevoie de un concept de spectacol cu adevărat original, personal, asumat, ofertant şi bogat pentru a depăşi clişeele şi a şterge de pe retina memoriei asocierile fireşti cu reperul-capodoperă.

Spectacolul „Zorba grecul” de Hristo Boicev, pe motive din romanul lui Nikos Kazantzakis, în regia lui Mc Ranin, montat la Teatrul „Tony Bulandra” din Târgovişte este o tentativă cuminte de a spune timid o poveste atât de cunoscută. Pe o scenă aproape goală, flancată de trei panouri mari cu proiecţii descriptive care nu au niciun aport denotativ-simbolic la imaginea de ansamblu, ci doar marchează schimbarea spaţiului acţiunii, sunt aduse mese, scaune, câteva butoaie, un pat sau un balansoar, într-un ecleraj leneş, lipsit şi el de subtilităţi artistice; impresia generală este de sărăcie – atât a imaginaţiei, cât şi materială. Creta lui Mc Ranin, cel care îşi asumă toate rolurile echipei creative, este ştearsă nu doar din punct de vedere vizual, ci şi în spirit; personajele par că nu au personalitate, vlagă, vorbele sunt spuse ca într-o lectură cumsecade, cu respect pentru valoarea romanului şi cu băgare de seamă. Atmosfera vivace şi feroce care pulsează în jurul celor doi protagonişti se rezumă la scene de grup coregrafiate banal şi executate parcă fără tragere de inimă.

Se desprind două idei care nu şi-au găsit împlinirea, dar care au pornit de la intenţii artistice onorabile: grupul de „babe” cu sâni şi posterioare supradimensionate, care bolborosesc onomatopee din spatele broboadelor şi apar în sală între scene ar fi putut fi mai mult decât un intermezzo care să distragă atenţia de la schimbările de decor petrecute în penumbră. Din păcate rămâne doar intenţia care se consumă rapid. O a doua imagine care are şi cel mai puternic impact din întreg spectacolul este asasinarea ritualică a Văduvei Surmeli (Ana Adelaida Perjoiu); un moment de teatralitate asumată, care provoacă o imagine sugestivă şi se rupe din monotonia generală a celor două ore de spectacol.

Actorii par a-şi da prea mult silinţa. Impresia generală este de nesiguranţă şi respect în faţa unui text imporant, de şarjare inutilă a personajelor secundare şi de hărnicie în van. Singurul care se desprinde din acest peisaj prăfos este Cuzin Toma, care se salvează de această amorţire a mijloacelor datorită personalităţii sale voluntare şi energice. Zorba în interpretarea sa este dintr-o singură bucată şi chiar dacă nu are prea multe nuanţe, are o bună-voinţă tonică, pentru care eşti dispus să îi treci cu vederea muchiile neşlefuite. Mai tânăr decât personajul pe care îl cunoaştem cu toţii, Cuzin Toma speculează acel joie de vivre şi menţine personajul pe o linie stabilă de plutire. Îi lipseşte, însă, farmecul, acel spirit mucalit, nu are nici duioşie, nici povara unei vieţi risipite, nici acel abandon în faţa destinului şi asumarea hazardului ca principiu călăuzitor. E doar şmecher, simpatic şi rosteşte sacadat, destul de înfundat şi rufos replicile, cu o plajă limitată de expresivitate.

Partenerii săi, însă, nu au nici măcar atu-ul acestui farmec civil şi devin fantoşe descriptive pentru nişte vorbe spuse artificial. Singura care se salvează din această formă groasă, cu iz de amatorism, e Ana Adelaida Perjoiu al cărei personaj a fost, însă, redus la câteva cuvinte şi puţină mişcare scenică. În scurtul timp cât este în scenă poartă cu sine o lume, iar personajul său are substanţă, doar prin simpla prezenţă, în care se regăsesc concentrare şi gând interior clar. La celălalt capăt al performanţei se află Daniela Vlădescu (Bubulina). Scenele sale par lungi şi chiar prelungite artificial, pauzele din vorbire sunt în exces, emoţia e o demonstraţie sterilă, iar cele două momente lirice pe care le interpretează cu sensibilitate nu aduc niciun avantaj personajului. Sebastian Bălăşoiu (Niko) e rigid, speriat parcă de rol, sec şi lipsit de expresivitate. Radu Câmpean (Ananis) abuzează de răbdarea spectatorilor şi forţează comicul, dar cu mijloace rudimentare, iar Emanuel Bighe (Mimito) execută toate clişeele pe care le ştim despre „nebunul satului”.

„Zorba grecul” este un roman celebru şi un personaj consacrat de un actor şi mai celebru. În montarea sa de la Târgovişte e doar o poveste spusă fragmentat despre doi bărbaţi pe care nu prea ai de ce să îi compătimeşti, iubeşti sau condamni la final; îţi sunt indiferenţi. Rămâi cu acordurile sirtaki-ului celebru al lui Theodorakis, iar paşii de dans aproximativi de pe scenă funcţionează doar ca declanşator al memoriei afective de unde curg imaginile cu dansul atât de tonic, veritabil, masculin, care celebrează viaţa şi întruchipează bucuria înfrăţită cu tristeţea din finalul unui film antologic.

Teatrul „Tony Bulandra” Târgovişte

Zorba Grecul de Hristo Boicev, pe motive din romanul lui Nikos Kazantzakis, cu autorizarea specială Εκδόσεις Καζαντζάκη

Traducerea:Nikolov Perveli Vili

Un spectacol de Mc Ranin  

Distribuţie:

Zorba – Cuzin Toma

Niko – Sebastian Bălășoiu

Bubulina – Daniela Vlădescu

Văduva Surmeli – Ana Adelaida Perjoiu

Ananis – Radu Câmpean

Amnezia – Iulia Verdeș

Mimito – Emanuel Bighe

Mavrudi – Corneliu Jipa

Manolis – Mircea Silaghi

Antenia – Cristina Dumitra

Ianis – Cristian Olaru

Preot – Ilie Ghergu

Ospătărița, Lola – Teodora Colț

Țărani din Creta:

Cristina Dumitra,  Iulia Verdeș,  Teodora Colț, Ana Maria Carablais, Delia Lazăr, Antonia Ionescu, Cosmina Lirca, Ana Maria Cucută, Andrada Fuscaș, Maria Nicola, Andreea Tănase, Camelia Varga

Teofil Diaconeasa, Eduard Ștefan, Dan Georgescu, Gheorghe Dima, Alexandru Sandu, Florin Necșoiu, Valentin Gurău, Adrian Matei, Victor Becșenescu

Foto: Maria Ştefănescu