Am scris până mi s-au tocit și pixul, și tastele computerului despre cât de mult contează ca un spectacol bun să fie însoțit de un caiet de sală pe măsură. Atunci când e făcut așa cum se cuvine, când informațiilor minimale, cu caracter obligatoriu, referitoare la text, traducere, regizor, scenograf și distribuție li se adaugă altele, al căror rost este acela de a conduce la limpezirea și precizarea scopurilor, intențiilor și sensurilor unui spectacol, respectivul caiet-program nu înseamnă doar o parte substanțială din reușita unei operațiuni de PR, ci un act cultural în lege. Caietul de sală devine astfel un însoțitor, un prieten ce îi ajută pe spectatori să găsească răspunsuri la întrebările pe care e cum nu se poate mai firesc să și le formuleze și care, odată lămurite și grație respectivului adjuvant spectacologic, pot conduce la decizia revenirii în aceeași sală de spectacole. Cu ocazia unei noi reprezentații care e și nu mai e la fel ca aceea anterior văzută. 

Am recapitulat toate aceste reflecții stimulat de caietul de sală al spectacolului cu Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte de la Teatrul Elvira Godeanu din Târgu Jiu. Caiet întocmit la modul excelenței de secretarul literar al instituției, Ion Cepoi, care a realizat el însuși un fel de scenariu. Constituit din întretăierea vocilor lui Petre Ispirescu, de la al cărui basm pornește scenariul dramatic, Gavriil Pinte, semnatarul respectivului scenariu dramatic și, totodată, regizorul spectacolului și Constantin Noica. Gânditorul căruia îi datorăm o substanțială interpretare filosofică a unui text care vorbește despre aspirație, dorință, posibil și imposibil, despre cât de mult îi stă în putință omului să înfrângă obstacole, unele de-a dreptul excepționale, despre până unde poate ajunge lupta cu imposibilul, despre capacitățile ființei umane de a trece  examenele vieții, dar și despre limitele firii. Despre imposibilitatea veșniciei, despre acel mă-ntunec, mi-e sete de repaus invocat de Eminescu. 

În gramatica scenariului său dramatic, Gavriil Pinte a făcut apel nu doar la încă alte câteva texte semnificative din mitologia românească, la folclorul care vorbește despre finitudine ca lege a existenței ființei umane, la cântece, ci și la celebra Glossă eminesciană. Care ne învață că “toate-s vechi și nouă-s toate”. Etern nouă și veșnic veche este dorința omului de a testa și de a se opune limitelor firii, ca și aspirația zborului, înțeles ca desprindere de contingent. Pentru Gavriil Pinte, condiția pe care fiul de împărat o pune pentru a se naște este aceea de a i se da nu doar dreptul, ci și garanția desprinderii. A zborului. Tocmai de aceea în spectacolul cum nu se poate mai bogat imagistic (bogăția nu înseamnă însă aici abandonul dreptei cumpene, a simțului măsurii pe care îl păstrează în toate resorturile ei scenografia creată de Roxana Ionescu) calul nu este doar un dublu, un partener de aventură al Prințului (de aici și similitudinea costumelor pe care le poartă cei doi interpreți ai rolurilor), ci și un instrument al zborului. Vizualizat ca atare, prin intermediul unor aripi, al unei elice. Al avionului. Toți martorii  întăresc caracterul excepțional al întreprinderii. De aici decizia scenaristului și a regizorului de a spune povestea pe mai multe voci. Adică a întretăierii glasurilor povestelnicilor cu cele ale celor și celui care întreabă (indicii ale mirării, ale sentimentului imposibilului) și cu edictele și verdictele Moartea. Mare, imensă, dominatoare, înzestrată de la bun început cu semnul timpului. O pendulă. O joacă o actriță (Monica Sftecu) și un actor (Bogdan Constantin). 

Prințul (Vlad Rădulea) și Calul (Alexandru Manea) trec peste minunea nașterii și a revenirii întru fire, îndeplinesc condițiile anunțate de Vraci (Gheorghe Drăghescu), trec, de asemenea, peste toate cele trei probe inițiatice- întâlnirea cu Gheonoaia (Mădălina Ciobănuc), cu Scorpia (Ana Negrescu), cu Fiarele – totul spre mirarea Zânelor (Adelina Puzdrea, Georgiana Enache, Oana Marinescu), a Curtenilor (Vlad Fiu, Iulian Marinescu, Mihai Rădulea, Adrian Șerban), a Povestelnicilor (Valeriu Bâzu, Mădălina Ciobănuc, George Drăghescu, Vlad Fiu, Iulian Marinescu, Ana Negrescu, Mihai Rădulea), a Celor care întreabă (Georgiana Enache, Oana Marinescu, Adelina Puzdrea, Pompiliu Ciochia). Nu pot trece însă peste dor (dorul pentru părinți) și peste timp. Peste timp și moarte. Care asemenea nașterii fac parte din legile firii. 

Spectacolul de la Teatrul Elvira Godeanu este unul minuțios lucrat. Imagistic mi se pare unul impecabil, cu o grijă fără cusur, însă deloc marcată de calofilie pentru ceea ce se cheamă retorica imaginii. Grijă, de asemenea,  pentru armonizarea grupurilor. De unde și valoarea momentelor dansate, admirabil lucrate sub conducerea coregrafei Mălina Andrei. Pentru calitatea jocului actoricesc. Care se evidențiază atât la nivel de grup, cât și printr-o seamă de evoluții individuale. Îi am în vedere când spun asta în principal pe Vlad Rădulea, Alexandru Manea, Monica Sfetcu, Valeriu Bâzu și Simona Urs (foarte bunii interpreți ai Împăratului și Împărătesei), George Drăghescu (Vraciul), Mădălina Ciobănuc, Ana Negrescu. 

Se mai cuvin evidențiați Wilhelmina Kuron Bekeși, Ana Maria Nanu, Aurelia Ularu (execuție costume), Adrian Răzvan Vlad (execuție instalație), Oana Marinescu (pregătire muzicală).

Sunt convins că regizorul Gavriil Pinte a intenționat să facă din Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte ceea ce se cheamă îndeobște un spectacol pentru toate vârstele. A reușit.    

Teatrul „Elvira Godeanu” din Târgu Jiu

TINEREȚE FĂRĂ BĂTRÂNEȚE ȘI VIAȚĂ FĂRĂ DE MOARTE 

Scenariul, regia artistică și ilustrația muzicală: Gavriil Pinte

Scenografia: Roxana Ionescu 

Coregrafia: Mălina Andrei

Distribuția: 

Monica Sfetcu & Bogdan Constantin (Moartea), 

Valeriu Bâzu (Împăratul), 

Simona Urs (Împărăteasa), 

George Drăghescu (Vraciul), 

Vlad Rădulea (Prințul), 

Alexandru Manea (Calul) 

Mădălina Ciobănuc (Gheonoaia), 

Ana Negrescu (Scorpia),

Adelina Puzdrea (Zâna Mezina), 

Georgiana Enache (Zâna Mijlocie), 

Oana Marinescu (Zâna Mare), 

Vlad Fiu, Iulian Marinescu, Mihai Rădulea, Adrian Șerban (Curteni), 

Bogdan Constantin (Iepurașul), 

Valeriu Bâzu, Mădălina Ciobănuc, George Drăghescu, Vlad Fiu, Iulian Marinescu, Ana Negrescu, Mihai Rădulea (Povestelnici),

 Georgiana Enache, Oana Marinescu, Adelina Puzdrea (Cele care întreabă), 

Pompiliu Ciochia el care întreabă); 

Data reprezentației: 8 martie 2020