Am revăzut acum, grație difuzării online, spectacolul cu „Casa Bernardei Alba”, regizat la Arad, în stagiunea 2012-2013, de Mihai Măniuțiu. Așa mi-am întărit convingerea, exprimată în cronica scrisă cu ocazia premierei, că binecunoscutul director de scenă nu a intenționat deloc să facă acolo eminamente un spectacol de teatru-dans. E drept, Măniuțiu a renunțat la foarte multe dintre replicile scrise de Federico Garcia Lorca, mai exact, nu le lasă să fie auzite pe scenă, dar le conservă conținutul ideatic, găsește soluția de a le face reverberate în interiorul ființei noastre.
Mihai Măniuțiu a citit „Casa Bernardei Alba” ca pe un text înzestrat cu capacitatea de a rezuma o întreagă istorie a literaturii dramatice, dar și a formelor pe care le-a dobândit această literatură în clipa în care s-a metamorfozat în spectacol.
Montarea începe de parcă ar fi vorba despre un spectacol de teatru antic (fetele Bernardei anunță, dar și celebrează vestea morții tatălui lor cu mijloacele corului) și are un moment în nota „Cameristelor” lui Genet. Adică, aceleași fete o joacă pe Bernarda cam tot la fel cum făceau Claire și Solange, atunci când o imitau pe Doamna.
Bernarda e interpretată de Zoltan Lovaș – atenție, nu e vorba doar despre un simplu, un banal travesti – ca un personaj de sinteză. Primele lui apariții te duc cu gândul la teatrul japonez, iar către final se recurge la mijloacele de expresie ale teatrului exacerbării simțurilor.
Sigur, Măniuțiu nu își cenzurează înclinația pentru căutările de ordin formal. Și aici e dornic să găsească, valoreze, expliciteze felurite forme de expresie teatrală. O face învestind cu toată încrederea actorii. Lucrul acesta se vede îndeosebi în felul în care este lucrat personajul colectiv al fetelor care nu prea au nume. Personajul e interpretat de Cecilia Donat, Carmen Vlaga-Bogdan, Claudia Ieremia, Alina Danciu. Respectivul personaj e chemat să celebreze un fel de fête noire a morții, concretizată într-un dans macabru. Dans excelent conceput de Vava Ștefănescu.
Fetele cred că a venit momentul în care vor prelua, în fine, puterea. Numai că planurile lor sunt dejucate de Bernarda, noua dictatoare. Care nutrește proiectul crimelor pentru ea obligatorii. Adevărata rațiune de existență a Bernardei. A nebuniei sale, excelent jucată de Zoltan Lovas și prelungită de nebunia clinică a senectuții Josefei (Mariana Tofan). Apare pe scenă și mult invocatul Pepe Romano. Dar nu e vorba despre un singur bărbat. Ci despre șapte, conturați ca niște stripperi de Ionel Bulbuc, Andrei Elek, Marian Parfeni, Sorin Calotă, Alex Mărgineanu, Ștefan Statnic, Robert Pavicsits. De ce șapte? Pentru că nu doar cele cinci fete tânjesc după un Pepe Romano al lor, ci și Bernarda și Mama ei.
Mihai Măniuțiu, Vava Ștefănescu și scenograful Adrian Damian sunt precupați de retorica imaginii. De frumusețea, de impactul acesteia. De teatralitate. Adrian Damian a imaginat un decor care să arate că întreg spațiul e un teritoriu de recluziune. Străjuit de arbori desfrunziți, de construcții metalice, de ferestre murdare, cvasi-mate, ca de hală industrială părăsită. Dar și cu un bazin în care vor ajunge să se scufunde cadavrele victimelor Bernardei.
Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad
„Casa Bernardei Alba” de Federico Garcia Lorca
Regia: Mihai Măniuțiu
Scenografia: Adrian Damian
Coregrafia: Vava Stefanescu
Distribuția:
Bernarda Alba – Zoltan Lovas
Adela – Cecilia Donat
Martirio – Carmen Vlaga-Bogdan
Magdalena – Claudia Ieremia
Angustias – Alina Danciu
Amelia – Carmen Butariu
Nebuna (Mama Bernadei Alba) – Mariana Tofan
La Poncia – Oltea Blaga, Roxana Sabău Nica
Vecinele – Liliana Balica, Oana Kun
Pepe Romano – Ionel Bulbuc, Andrei Elek, Marian Parfeni, Sorin Calotă, Alex Mărgineanu, Ștefan Statnic, Robert Pavicitcs
Data difuzării online: 27 martie 2020
