Trecutul ascunde întotdeauna ceva. Nu-l cunoaștem niciodată până la capăt. În el trebuie să cotrobăi mereu, ca într-un sertar, și găsești lucruri pe care le știi și lucruri necunoscute. Într-o lume prea grăbită, „A fost odată” este o întoarcere de o clipă, undeva, cândva…

În perioada 1956-1961, cât au fost căsătoriți, „Prințesa” și „Intelectualul” și-au surprins și admiratorii, și detractorii. „N-o să dureze”, spuneau cei mai mulți, convinși că deosebirile dintre ei vor avea mai multă putere decât asemănările.

„Ești cea mai tristă fată pe care am cunoscut-o în viața mea”, îi spune el ei, fără să știe că vor trece doar câțiva ani și o va lua de soție. Momentul în care fac cunoștință e emblematic: actrița are lacrimi în ochi.

Ce bărbat din anii ’50 n-ar fi luat-o de soție pe Marilyn Monroe? Arthur Miller nu rezistă acestui gând, iar de dragul căsătoriei Marilyn se convertește la iudaism. În consecință, Egiptul îi interzice toate filmele. Povestea acestei uniuni este povestea unei echilibru fragil, care nu poate exista într-o lume crudă. Diva de la Hollywood, sex-simbolul al cărui nume se află pe buzele tuturor, și scriitorul sobru nu pot rezista multă vreme împreună, iar dacă el este unul dintre foarte puținii care au descoperit ce se ascunde dincolo de imaginea pe care și-o cultivă asiduu: o fată speriată, tristă, îngândurată, căreia îi place să citească și, ceea ce oamenii nu prea înțeleg, spunea Arthur Miller, care se ironizează pentru că e frumoasă.