Component de bază al trupei lui Carlo Goldoni, socotit de acesta, dar și de publicul vremii, interpretul ideal al personajului Pantalone, bun cunoscător al diverselor feluri de teatru comic care ba se completau, ba se contraziceau, ba chiar au ajuns să se plaseze în raporturi de adversitate într-o perioadă de profunde modificări ale conceptului însuși de literatură dramatică, a gramaticii spectacolului teatral, Antonio Mattiuzzi (zis) Collalto a fost martorul zămislirii uneia dintre capodoperele maestrului său, „Doi gemeni venețieni”. Probabil a și jucat în spectacolul prilejuit de aceasta.
La 27 de ani de la premieră, Collalto și-a propus să rescrie textul goldonian, dar nu oricum. Pare-se că a făcut mai multe încercări, modificarea esențială adusă de forma finală fiind aceea că numărul gemenilor venețieni ajunși la Paris a crescut la trei. De unde și o sporire a întâmplărilor și confuziilor provocate ori ale căror victime devine tripleta cu pricina. De unde creșterea gradului de comicitate a partiturii. Care, fără doar și poate, e net mai ofertantă, în mod clar superioară originalului goldonian. Căci numai astfel se explică de ce, îndată după ce marele regizor David Esrig a tradus-o și a făcut-o celebră în România grație unui spectacol extrem de important nu doar pentru palmaresul său personal, pentru cel al protagonistului, marele actor, Marin Moraru, ci și pentru cel al teatrului românesc postbelic în genere, preferința s-a îndreptat înspre piesa lui Collalto. Care e mai bogată în savuroase situații comice, în travestiuri și qui-pro-quo-uri, cu un mai mare rafinament al comicului. Care oferă roluri generoase nu doar interpretului rolului titular, ci și celorlaltor interpreți. Care cu toții trebuie să fie actori comici de mâna întâi, antrenați în gen, profesioniști ai acestuia. Lucru nu tocmai din cale afară de ușor. De aici, probabil faptul că piesa e mai rar montată decât ar fi cazul.
Revenită în țară și în teatrul românesc după o absență destul de îndelungată și revenită nu oricum, ci printr-un remarcabil spectacol montat la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj („Cel care închide noaptea”), regizoarea Nona Ciobanu și-a pregătit o foarte bună reîntoarcere și la Teatrul Mic. Acolo unde, în vremea directoratului regretatului Dan Micu, și-a început cariera și unde și-a dovedit abilitățile pentru comedie, în memoria mea persistând și azi încântătorul spectacol cu „Dragostea celor trei portocale”.
De data aceasta, Nona Ciorbanu a optat pentru „Trei gemeni venețieni”. Aceasta pentru că la Teatrul din Sărindar a găsit actorii care puteau alcătui o distribuție aproape ideală. Căci în spectacolul ei, din anul 2015, revăzut acum online, spectacol extrem de bine gândit, dimensionat și paginat remarcabil, fără burți și fără timpi morți, deschizând abil de nenumărate ori uși și sertărașe comice (decorul gândit de Iulian Bălțățescu e structurat în principal ca o succesiune de uși care se închid și se deschid, operația fiind de fiecare dată aducătoare de noi situații comice) e important nu doar Cristian Iacob, excelentul interpret al gemenilor venețieni despărțiți ce se regăsesc la Paris, ci și ceilalți performeri. E vorba despre Constantin Florescu, un Arlecchino trecut de prima tinerețe, dar cât se poate de vioi, despre Simona Mihăescu, o hangiță cu farmec și sex appeal, despre Avram Birău, un Geronte ridicol prin esența lui, nu numai grație dimensiunilor sale mai mult decât consistente și despre Radu Zetu, interpretul defel în travesti al unei Angélique, de un sex cam incert, dar și al Băiatului de la Han. Mai greu de spus e de ce a optat regizoarea pentru soluția bărbatului-fetiță în prima situație menționată mai sus.
Spectacolul oferă două plăcute surprize la capitolul interpretare. Prima, care nu e tocmai o surpriză neașteptată având în vedere „antecedentele” actriței, e reprezentată de felul remarcabil în care Oana Albu interpretează cele două personaje ce i-au fost încredințate. Pe Eleonora, nevasta veșnic „obosită” a încă și mai „obositului” Zanetto Marinarul, dar și pe Scapin, valetul aceluiași. Marea surpriză e oferită de spectaculoasa, excepționala revenire pe scenă, în calitate de actor, a lui Iulian Bălțățescu, interpret al Comisarului, al Polițistului pregătit să opereze oricând arestări (costumul său e numai una dintre reușitele Doinei Levintza) și al Grefierului.
Revenirea la matcă a însemnat, la vremea ei, fără doar și poate, o biruință a Nonei Ciobanu. Dar și un câștig considerabil pentru Teatrul Mic. Revăzut acum, spectacolul din anul 2015, continuă să placă.
Teatrul Mic din București
„Trei gemeni venețieni” de Antonio Mattiuzzi Collalto
Traducerea: David Esrig
Regia, adaptarea și ilustrația muzicală: Nona Ciobanu
Decor și light design: Iulian Bălțățescu
Costume: Doina Levința
Cu: Cristian Iacob, Constantin Florescu, Simona Mihăescu, Oana Albu, Radu Zetu, Avram Birău, Iulian Bălțățescu
Data difuzării online: 2 mai 2020
