Am urmărit joi, 14 mai 2020, difuzarea online a spectacolului cu piesa „Hamlet”, spectacol montat de marele Liviu Ciulei, la Bulandra, teatrul care i-a asigurat, dar căruia și el i-a construit în timp celebritatea.
Trebuie neapărat să spun că direcțiunea de acum, fie ea și interimară a teatrului, direcțiune ce se cuvine felicitată pentru seriozitatea și profesionalismul de care dă dovadă în tot ansamblul acesta de operațiuni care vizează, cred, atât conservarea gustului pentru teatru, cât și valorarea memoriei acestuia, a făcut remarcabile eforturi și toate diligențele necesare spre a ne putea pune la dispoziție o înregistrare profesionistă a montării. Cea realizată de TVR în 2001, cu Silviu Jicman regizor al variantei pentru televiziune, și cu Emilia Andreescu în chip de garantă a calității regiei de montaj.
Versiunea aceasta de televiziune a renunțat la unele detalii specifice reprezentației desfășurate în sală. Printre care și acela al momentului ridicării cortinei. Moment ce are semnificația lui. El arătând, printre altele, intenția esențială, declarată, a lui Liviu Ciulei de a realiza ceea ce se cheamă un spectacol clasic. Atent în primul rând la text, la semnificațiile acestuia, dar și la cele ale subtextului, la valoarea replicii, a ironiei conținute. La ansamblul și unitatea desăvârșită dintre înțeles, subînțeles și aluzie. Excelent jucate, în primul rând, de Marcel Iureș (Hamlet), de Victor Rebengiuc (Claudius) și de Ion Pavelescu (Polonius).
Pe toată durata timpului cât am urmărit spectacolul, am fost intrigat de anumite diferențe de apreciere între ceea ce mi se părea a fi acum acest „Hamlet” și cum mi s-a părut a fi în 2000 sau 2001, atunci când l-am văzut cu ocazia unei ediții a Festivalului Național de Teatru. Mai pe șleau spus, acum, în 2020, acest „Hamlet” mi s-a înfățișat a fi mult mai bun decât la începutul anilor 2000.
Sigur, am sesizat și cu ocazia acestei reîntâlniri o seamă întreagă de erori de distribuție. Dintre care cea mai flagrantă este aceea a distribuirii lui Ștefan Bănică jr. în rolul Laertes. Eroare ce se vede în toată splendoarea ei în scena duelului. Nici de data aceasta nu am aderat deplin la modul în care Valeria Seciu a interpretat-o pe Gertrude. Aeriană, serafică, abulică, cu excese, poate chiar deliberat, nu știu dacă și inspirat la antipozi prin raportare la chipul aspru, aproape dur, o femeie cu nuri, în care debutanta de atunci Adriana Titieni a siluetat-o, cel puțin până la scena nebuniei. Și în anul de grație 2020 figurația mi s-a părut excesivă și nu chiar foarte riguros condusă.
Dar cât de buni erau, pe lângă cu totul surprinzătorul Marcel Iureș, semnatarul unui Hamlet lucid, filosofic, deloc nebun, chiar un Hamlet al zilelor noastre, impecabilul Victor Rebengiuc și formidabilul Ion Pavlescu, Răzvan Vasilescu și Cornel Scripcaru (Rosencrantz și Guildenstern), cât de emoționantă și cât de inteligent rezolvată scena actorilor (cu Irina Petrescu și cu Ion Cocieru), sau câte aprecieri nu merită Petre Lupu (Osric), Mihai Constantin (Un gropar), Andrei Aradits (Horatio), Șerban Pavlu (Marcellus) sau Gheorghe Ifrim (Bernardo).
La un moment dat, în timp ce mă uitam la înregistrare, mi-am amintit că atunci, la acea ediție a FNT când am văzut eu „Hamlet”, era obiceiul ca, a doua zi, să aibă loc discuții între creatori și critici. Nu a fost una chiar foarte cordială. Nu, nimeni nu s-a păruit. Însă relația de complementaritate și de contrarietate dintre cele două părți „beligerante” înclinase balanța în favoarea contrarietății. Actorii erau în mod evident nemulțumiți de felul în care se scrisese mai puțin despre munca lor, cât mai degrabă, despre Maestru.
Iată de ce am căutat, înainte de a așterne pe ecranul computerului, câteva cronici. Le-am găsit pe cele semnate de Alice Georgescu (Scena, o cronică minuțioasă, model de atenție și de nuanțare), Doru Mareș (Observator cultural) și Adrian Mihalache (Dilema) Am mai găsit și un top Cel mai… Cea mai , apărut în déjà menționata revistă Scena (nr. 7/2000. Din toate, reiese sentimentul de dezamăgire. Mulți se așteptau la altceva, alții la mai mult. Revăzut azi, cu amintirile de atunci, justificarea dezamăgirii mi se pare doar parțial justificată. Din toată această poveste eu am tras anumite învățăminte. Principalul? Radicalismele atitudinale nu servesc la nimic.
Definitivul nu este în specificul teatrului.
Teatrul „L.S. Bulandra”
„Hamlet” de William Shakespeare
Regia: Liviu Ciulei
Traducerea: Nina Cassian
Decorul: Octavian Neculai
Costumele: Nina Brumușilă
Muzica: Ildiko Fogarassy
Distribuția:
Marcel Iureș (Hamlet)
Victor Rebengiuc (Claudius)
Ion Cocieru (Fantoma Tatălui lui Hamlet, Actorul principal)
Valeria Seciu (Gertrude)
Ion Pavelescu (Polonius)
Ștefan Bănică Jr. (Laertes)
Adriana Titieni (Ofelia)
Andrei Aradits (Horatio)
Răzvan Vasilescu (Rosencrantz)
Cornel Scripcaru (Guildenstern)
Igor Chistol (Fortinbras)
Valentin Popescu (Voltimand)
Mihai Cibu (Cornelius)
Șerban Pavlu (Marcellus)
Gheorghe Ifrim (Bernardo)
Costel Cașcaval (Francesco)
Petre Lupu (Osric)
Răzvan Săvescu (Reinaldo)
Irina Petrescu (Actrița principală)
Mihai Constantin (Groparul)
Adrian Ciobanu (Al doilea actor, Al doilea gropar)
Silviu Geamănu (Un preot, Al treilea actor)
Alina Berzunțeanu, Oana Tudor (Doamnele de onoare)
Mircea Gogan (Un domn, Un marinar)
Data difuzării online: 14 mai 2020
