Oricât ar părea de bizar, dar și în defavoarea imaginii mele (mă rog, atâta câtă e), mărturisesc că nu am văzut până azi nici măcar un singur spectacol cu piesa „Delicate balance” a lui Edward Albee. Care s-a jucat la noi sub două titluri asemănătoare. Fie „Echilibru instabil”, fie „Echilibru fragil”.

Bizareriile nu se opresc aici și se referă la lucruri și la fapte ce nu au nici o legătură cu mine. Piesa aceasta seamănă teribil cu mult mai jucata și încă neieșita din actualitate „Cui i-e frică de Virginia Woolf”. Povestea din „Echilibru instabil” se petrece tot într-o noapte de beție, noapte petrecută împreună de două cupluri, numai că de data asta apropiate ca vârstă. Se regăsesc în respectiva casă și o soră cam fără rost în viață, dar și o fiică ce tocmai și-a părăsit soțul, fiindcă nu-i mai suporta violențele zilnice. Se face și aici vorbire și despre un fiu zis mort, dar și enigmatic. E drept, în „Echilibru instabil” (acesta a fost titlul preferat pentru spectacolul de la Teatrul Dramatic „Fani Tardini” din Galați, difuzat online, a cărui premieră pe scenă a avut loc în anul 2012), Agnes și Tobias, cuplul-gazdă, nu se devoră precum cei doi soți mai în vârstă din „Cui îi e frică de Virginia Woolf”.

La o adică, ai putea crede că „Echilibru instabil” a însemnat pentru Edward Albee un exercițiu, o etapă pregătitoare în vederea scrierii „Virginiei Woolf”. Nici vorbă. „Echilibru instabil” datează din 1966, „Cui i-e frică de Virginia Woolf”, din 1962. Citită cu atenție, piesa are chiar o anume subtilitate. Poate chiar superioară celei din „Cui i-e frică de Virginia Woolf”. Criza din noaptea cu pricina e produsă de venirea pe neașteptate a cuplului zis de prieteni Harry și Edna. Aceștia își anunță intenția de a sta mai multă vreme. Decizia lor provoacă un cumplit deranj. Se evocă fapte și amintiri de mult uitate, secrete camuflate în vorbe de conveniență și nenumărate pahare de alcool. Se relevă eșecuri de mult mascate. Se rup echilibre fragile. De ce pleacă la capătul respectivei nopți de ospeție cu de-a sila Harry și Edna? Fiindcă le e teamă de reciprocitate. De o vivisecție asemănătoare celei la care sunt supuși Agnes și Tobias. Plecarea lor presupune revenirea la echilibru. Impus sau autoimpus. Condiție de supraviețuire.

Dintr-o cronică exemplară semnată de Ileana Popovici, publicată în nr. 1/1969 al revistei Teatrul, cronică dedicată spectacolului montat la Teatrul Nottara de Dan Nasta (cu Gilda Marinescu, George Constantin, Eugenia Marian, Mihai Heroveanu, Liliana Tomescu și Lucia Mureșan), aflăm încă un lucru ciudat. Se montaseră până atunci, adică până în stagiunea 1968/1969, mai multe variante ale „Echilibrului instabil”, însă niciuna a piesei „Cui i-e frică de Virginia Woolf”. Ea avea să vină de-abia în anul 1970, odată cu spectacolul de la Naționalul bucureștean, regizat de Michael Făgădău, cu Radu Beligan, Marcela Rusu, Valeria Seciu și Costel Constantin în distribuție.

Valoarea spectacolului cu „Echilibru instabil” de la Teatrul Dramatic „Fani Tardini” din Galați, regizat de Cătălin Vasiliu, este, în primul rând, una sentimentală și documentară. Îi vedem pe scenă, mă rog, pe bandă video, formând un cuplu perfect armonizat (adică același gen de teatru, atent la replică, la rostirea ei, la teatralitatea poate nițeluș exagerată, poate chiar din alte vremuri) pe Ioana Citta Baciu (Agnes) și pe Grig Dristaru (Tobias). Joacă doi bătrâni atenți unul cu altul, care au trecut prin multe, nenumărate cadavre în dulap, dar care știu să joace jocul. Al calmului, al înțelegerii și evitării reamintirii lucrurilor sensibile. Un cuplu bun, valid formează și Carmen Albu (Edna) și Lucian Pănzaru. Acesta din urmă chiar foarte bun, patetic interiorizat. Liliana Lupan, până mai ieri și ea o componentă de bază a trupei gălățene, retrasă între timp, realizează un fel de trecere atent dozată între stilul de joc al celor două cupluri de actori, dar și către cel al Petronelei Buda (Julie). mult mai impulsiv. Liliana Lupan propune un joc frust, refăcând imaginea  unei femei care chiar nu mai are de pierdut nimic. Nici măcar secrete. Totuși, o omogenizare de stiluri nu s-a obținut. Elementul de bază al decorului creat de Alexandru Radu e masa. Masa gemând de sticle cu băuturi. Tot atâtea antidoturi la adevăr, tot atâtea false șanse de normalitate. False, dar utile.

Teatrul Dramatic „Fani Tardini” din Galați

„Echilibru instabil” de Edward Albee

Regia: Cătălin Vasiliu

Scenografia: Alexandru Radu

Muzica: Costas Ivanov

Cu:

Ioana Citta Baciu (Agnes)

Grig Dristaru (Tobias)

Liliana Lupan (Claire)

Lucian Pînzaru (Harry)

Carmen Albu (Edna)

Petronela Buda (Julie)

Data difuzării online: 25 mai 2020