Trecutul ascunde întotdeauna ceva. Nu-l cunoaștem niciodată până la capăt. În el trebuie să cotrobăi mereu, ca într-un sertar, și găsești lucruri pe care le știi și lucruri necunoscute. Într-o lume prea grăbită, „A fost odată” este o întoarcere de o clipă, undeva, cândva…
Anul 1894. Într-o gondolă din orașul încețoșat, fotograful Giuseppe Primoli o imortalizează pe una dintre femeile celebre din Europa. La nici patruzeci de ani, actrița italiancă Eleonora Duse a jucat enorm. Din multe puncte de vedere, este opusul celebrei franțuzoaice Sarah Bernhardt. Eleonorei Duse nu-i place să dea interviuri, să participe la evenimente mondene, să fie văzută în „lumea bună”. E mai degrabă retrasă și așa va rămâne, e mai degrabă tăcută, e mai degrabă absentă din propria viață.
Sunt ultimii ani ai unui secol în care lumea s-a schimbat enorm. Veneția e în continuare un magnet și viața artistică din La Serenissima, precum și farmecul ei unic au ce să-i ofere, așa că actrița își petrece viața personală și în apartamentul ei de acolo. Peste o vreme, destinul o va aduce înapoi, într-un palazzo, unde va locui cu iubitul ei, contele rus Vladimir Volkov Muronov, proprietarul acestei clădiri de la al cărei ultim etaj artista va admira adesea Canal Grande.
