Rodica Mandache, István Téglás şi Edith Alibec se întâlnesc în „Duşmănie. E ceva vindecător în a le da oamenilor un obiect al urii lor”, un spectacol despre nevoia de intimitate şi dorinţa de a controla povestea pe care o lăsăm mai departe celorlalţi despre noi înşine.
La o săptămână după ce a fost distinsă cu Premiul UNITER pentru întreaga carieră, Rodica Mandache) revine pe scenă cu o nouă premieră. Spectatorii o pot vedea în „Dușmănie. E ceva vindecător în a le da oamenilor un obiect al urii lor” la Teatrelli, un spectacol interdisciplinar scris și regizat de Gabriel Sandu, în care joacă alături de actorii István Téglás și Edith Alibec. Avanpremiera și premiera din 28 și 29 septembrie sunt sold out. Următoarele reprezentații vor avea loc în octombrie, în formula specifică pentru respectarea regulilor de distanțare socială, cu 31 de locuri disponibile în interiorul teatrului pentru fiecare reprezentație a spectacolului.
Spectacolul „Dușmănie. E ceva vindecător în a le da oamenilor un obiect al urii lor” chestionează felul în care trăim, dar și în care reflectăm aceeași realitate prin prisma dramelor din interiorul realizării unui film documentar. Rodica Mandache o interpretează pe Ioana, membră a fostei securități, logopedul lui Nicolae Ceaușescu și omul din spatele rostirii discursurilor dictatorului, care ajunge să devină personaj principal al unui film documentar semnat de Alina (Edith Alibec). Între cele două se află István Téglás, nepotul Ioanei, un tânăr plin de talent artistic, însă marcat de un parcurs anti-social și de singurătate, fiind crescut exclusiv de către bunica sa. Totul ia o turnură neașteptată când filmul documentar realizat de Alina câștigă un premiu important. În urma vizbilității și atenției pe care evenimentul o generează, viața celor trei personaje se schimbă definitiv, iar publicului i se dezvăluie trecutul trauamtic care le leagă. „Dușmănie. E ceva vindecător în a le da oamenilor un obiect al urii lor” sondează, totodată, cât din ceea ce vedem este adevăr și cât este ficțiune în genul de film documentar și explorează ce se întâmplă la nivel individual atunci când poveștile complicate sunt prezentate public într-o manieră simplificată sau chiar manipulatoare.
„Este un spectacol interdisciplinar despre nevoia de intimitate, apartenență și dorința de a controla povestea despre noi înșine pe care o lăsăm mai departe celorlalți”, povestește regizorul Gabriel Sandu.
Producția beneficiază de apariția specială a regizoarei de film documentar Mona Nicoară. Se joacă în tot spațiul Teatrelli, conceput ca un teatru-cafenea: pe scenă,în sală, alături de public, dar și la bar, spectacolul având și o puternică componentă video, printre imagini numărându-se și scurte secvențe din Videogramele unei revoluții, cunoscutul film al regizorului Andrei Ujică realizat în 1992.
Regulamentul de acces în contextul măsurilor pentru prevenirea contaminării cu noul coronavirus este disponibil pe site-ul Teatrelli și poate fi descărcat în format .pdf.
Producție co-finanțată de AFCN. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finațării.
Teatrelli este un proiect al Primăriei Capitalei, prin creart, un spațiu cultural alternativ dedicat artelor performative, care oferă publicului producții proprii de teatru și dans, precum și dezbateri culturale, artist-talk-uri și concerte acustice.
Foto: Andrei Gîndac
Un comentariu
Pingback: Portret Gabriel Sandu – B-Critic