Primul lucru când ne trezim dimineața e să ne verificăm e-mailul, așteptăm tramvaiul și scoatem instinctiv telefonul să ne verificăm contul de Facebook sau Instagram, mergem pe stradă și simțim vibrația unei alerte de notificare în buzunar și traversăm strada citind cine știe ce mesaj „de importanță vitală”, „ne relaxăm”, dând refresh încontinuu paginii de Facebook, seara, ne petrecem minute bune înainte să adormim tot pe rețele sociale, ieșim la terasă cu prietenii și ne verificăm telefonul isteric, fiecare închis în bula lui. Hălci întregi din existența noastră sunt înghițite zilnic de ceea ce este drogul nostru de zi cu zi, numit rețele sociale.

Docudrama lui Jeff Orlowski, „The Social Dilemma”, lansată în această toamnă pe Netflix, este mai mult decât un semnal de alarmă în privința pericolului real pe care-l reprezintă aceste „nevinovate” rețele pe care am ajuns să le confundăm cu propria viață, este o oglindă teribilă așezată în fața unei societăți bolnave și care se îndreaptă cu viteză și cu o indiferență sinucigașă spre autodistrugere. Cum funcționează întreaga mașinărie de (auto)distrugere a ființei umane? Cum s-a ajuns în acest punct? Cât a fost dorit acest efect și când și în ce măsură a scăpat de sub control? În ce măsură Inteligența Artificială există și ne controlează viața?

Sunt câteva dintre întrebările la care documentarul „The Social Dilemma” își propune să ofere răspuns, prin prisma opiniilor unor insideri, oameni care au lucrat la cele mai mari companii, de la Google la Facebook și de la Instagram la Twitter sau Youtube etc. Oameni care au înțeles la un moment dat că tot ceea ce ei creează, că tot ceea ce ei dezvoltă se transformă într-o bombă cu efect întârziat, că, de fapt, elaborează în fiecare zi instrumente din ce în ce mai performante și mai subtile de a lega ființa umană de un device, de a o face dependentă de acel device, totul în numele unei societăți capitaliste, care trebuie să-și vândă astfel produsele, iar cel mai „simplu” mod este acela de a controla populația. Niciodată în istoria lumii nu s-a întâmplat ca o mână de oameni să controleze în fapt o planetă întreagă. Să o dirijeze subliminal într-o direcție sau alta, s-o determine să consume, să consume, să consume la infinit, acele produse pe care „trebuie” să le consume, să influențeze într-o măsură mai mult decât periculoasă mișcările de mase, deciziile electoratului, să influențeze credințele cele mai intime ale oamenilor, să modifice, practic, structura fină a unei lumi, mentalitățile și planurile ei cele mai intime, să se insinueze pervers în fiecare casă, în fiecare viață, să emită și să controleze știrile false, în ideea de a manipula realitatea, să alimenteze teoriile conspirației etc.

Documentarul încearcă să explice cum anume se întâmplă toate astea și cum, la un moment dat, deși nimeni nu și-a propus asta, atunci când a creat butonul „Like” pe Facebook, lucrurile au început să scape de sub control. Și ceea ce numim Inteligență Artificială a ajuns să fie mai puternică decât noi. Iar într-un viitor nu foarte îndepărtat ființa umană va primi un teribil „șah mat”. Care va însemna „stop joc”.

„The Social Dilemma” arată cum „magia” internetului funcționează ca o psihoză, în același timp colectivă și individuală, subliniind faptul că pericolul cel mare stă în faptul că Facebook, spre exemplu, îi oferă fiecăruia mica lui realitate individuală și că astfel se creează mici bule în care fiecare trăiește separat de ceilalți, deși se crede „împreună”. Cronologia a doi prieteni apropiați și cu interese similare nu va fi niciodată identică, iar acest joc de-a realitățile face ca pericolul să fie și mai subtil, pentru că i se oferă fiecăruia altceva, în așa fel încât gradul lui de dependență să crească de la o zi la alta, de la un minut la altul. Omul devine o păpușă ușor de manipulat la simpla apăsare a unui buton, și imediat ce device-ul te-a făcut să lași deoparte realitatea concretă în care te afli și să pătrunzi în ferestruica aceea „magică” pe care ți-o oferă, te-a luat în puterea lui și nu-ți mai aparții… Acționează ca orice drog care încet, încet te desparte de tine însuți și te controlează.

„Atunci când nu plătești pentru un serviciu, de fapt produsul ești tu”. Asta încearcă să demonstreze documentarul lui Jeff Orlowski, care-l are în prim-plan pe Tristan Harris, fost designer la Google, care, într-o zi, a hotărât să vorbească public despre felul cum creația a început să se ridice împotriva creatorului – o temă veche, desigur, un fel de Frankenstein de secol 21, real și de o mie de ori mai periculos.

Filmul vorbește explicit despre pericolul extraordinar pe care-l reprezintă rețelele sociale în rândul adolescenților și despre creșterea depresiei și a sinuciderilor. Și arată mecanismul… Copilul devine dependent de device într-o asemenea măsură, încât realitatea reală, cea în care trăiește – școala, casa, cina în familie –, devine doar o pauză greu de suportat până la momentul la care va fi din nou în fața micuțului ecran care-l ține captiv și-i oferă o „realitate” ce poate fi corectată, îmbunătățită, machiată cu o simplă atingere a ecranului. Ceea ce-l fragilizează cumplit, îl însingurează cumplit și-l face dependent de „opinia” a mii de oameni, tradusă în like-uri care, în sine, nu înseamnă nimic, dar a căror lipsă poate determina depresii și, pe termen lung, suicid.

Într-o lume golită de magie, rețelele sociale devin magia cea mare și exact ca-n trucurile magicienilor care-ți oferă un set de cărți și te roagă să alegi o carte, iar tu o alegi pe aceea pe care el vrea s-o alegi, la fel funcționează aceste rețelele sociale: crezi că ești în control, când, de fapt, tu ești cel controlat. Și mecanismul este cu atât mai pervers cu cât nu înțelegi în ce constă „marele rău”… care e problema dacă tu vezi încă și încă un filmuleț pe care ți le oferă Youtube sau Facebook, în ce constă marele pericol, dacă dai încă și încă un refresh cronologiei Facebook sau Instagram.

Documentarul reușește să te facă să înțelegi, măcar parțial, de ce încăperile acelea uriașe, care dețin computere care au despre tine – despre fiecare dintre noi – mai multe informații decât putem noi conștientiza, de ce faptul că aceste computere ne cunosc atât de bine psihologia devine pe termen nu foarte lung extrem de periculos și cum asta poate duce la prăbușirea lumii pe care noi o cunoaștem.

Iar efectul imediat, la finalul documentarului, este că iei telefonul și oprești toate notificările și toate alertele…