Am descoperit-o pe Claudia Bosse exact acum un an, cu ocazia prezentării la Viena a producției „Frații lui Tieste! Capital – Anatomia unei răzbunări“ (https://revista-amfiteatru.ro/2019/11/06/cand-mitologia-greaca-se-intruneste-cu-doctrina-marxista/). Textul lui Seneca era transformat într-o „coregrafie spațială“ ieșită din comun. Claudia Bosse a studiat regia la Academia de Arte Dramatică Ernst Busch din Berlin. Deopotrivă coregrafă și regizoare, conduce compania interdisciplinară theatercombinat. Lucrările sale specifice spațiului se află la intersecția între intervenție politică, arte vizuale și teatru experimental. Însă coregrafia sa nu este numai de natură vizuală. Și cuvintele joacă un rol semnificativ. De fapt, toate elementele precum culori, sunet, costume se topesc într-un tot unitar armonios și spectaculos.

În toamna acestui an, artista revine în capitala austriacă cu ultima sa producție. „ORACOL și SACRIFICIU 1 sau evacuarea prezentului“ este, după mai bine de un sfert de secol de activitate, primul său solo. Lucrarea este inspirată de viziunile civilizațiilor babiloniene și etrusce în care se credea că zeii intervin neîncetat în viața oamenilor, iar viitorul politic era citit de pe organele animalelor ucise. Prezicători etrusci specializați, haruspicii, deslușeau sensul intervențiilor divine prin descifrarea semnelor transmise de ficatul animalelor sacrificate. „Putem citi în organe ecologia mediului înconjurător, deciziile politice mondiale și condițiile cosmice? Reușim să găsim forme ale unei comunități viitoare în interiorul corpului nostru?“, se întreabă Claudia Bosse.

@Eva-Wardinger

Pe scena de un alb steril sunt amplasate mai multe obiecte: un plămân care va fi ventilat artificial, peruci ce atârnă de câteva stative pentru microfon, bețe de bambus de diferite grosimi sprijinite de pereți, un costum cu o formă stranie ce pare a se afla pe un manechin de croitorie. Iar de tavan stă suspendat un corp solid alb neidentificabil. Impresia generală este cea a unei săli de muzeu, în care fiecare obiect este expus cu mare grijă la detaliu. Îmbrăcată într-o bluză argintie și pantaloni scurți strălucitori și purtând cizmulițe de un galben aprins, Bosse pare coborâtă dintr-un viitor distopic. Trage după sine mai multe recipiente cu organe și soluții lichide. În cel cu apă își va spăla de mai multe ori mâinile, urmând un ritual bine definit. Din altul va scoate o inimă pe care o va mișca, parcă în joacă, prin intermediul unor sfori – pentru cei care au văzut „Frații lui Tieste! Capital – Anatomia unei răzbunări“, aceasta recreează una dintre scenele-cheie ale spectacolului.

Timp de nouăzeci de minute cât durează reprezentația, scene de dans alternează cu momente de poveste. Claudia Bosse se mișcă lin peste podeaua scenei, uneori orbește, cu spatele, cu ochii acoperiți de o mască, interacționează pe rând cu obiectele și ni se adresează verbal nouă, spectatorilor. Conceput de ea însăși, cu câteva împrumuturi din lucrările scriitoarei Christa Wolf, textul cuprinde pasaje în germană, engleză și franceză. Rostirea pare la început dificilă. Bosse se luptă să „extragă“ vorbele din propriul interior spre exterior. După un efort aparent imens reușește să articuleze câteva cuvinte: „You, you are, you are beautiful“. Tăcerea este ruptă. Un sunet disonant persistent umple spațiul, creează tensiune, pentru a se dizolva din nou în tăcere. Straturile coregrafice și performative ale spectacolului de teatru-instalație sunt transferate la nivel auditiv prin compozițiile sonore ale lui Günther Auer. Dislocarea vocilor creează, de exemplu, relații deopotrivă de proximitate și distanțare.

@Eva-Wardinger

Un astfel de joc al contrariilor apare la diferite nivele și sub numeroase forme. Spectatorii asistă la simultaneitatea unui joc copilăresc și a unui pericol ascuns, a vulnerabilității și a jertfei violente deopotrivă. Claudia Bosse „gândește“ cu propriul corp „evacuând“ prezentul. „Eu sunt umbra ta care explorează golul“, spune artista la un moment dat. Este un solo cu mai mulți „complici“. Unul dintre ei este un tânăr adolescent al cărui corp este „sacrificat“ prin spargerea unor ouă pe trupul său. „Descifrează-mi ficatul, eu sunt oracolul tău!“, strigă jertfitul apoi într-un microfon. Din costumul cu o formă stranie, ridicat de pe „manechin“ (în realitate, un microfon pe stativ) și întins pe jos, Bosse va extrage „măruntaiele“ – la propriu, o serie de panglici. Într-o altă scenă își face apariția o femeie îmbrăcată în haine obișnuite. Este sosia nominală, din prezentul actual, a protagonistei. Această a doua Claudia Bosse se dovedește a fi o procuroare. Povestește, printre altele, cum încă din copilărie dorea să devină polițistă pentru a combate violența. Frazele repetate obsesiv produc la început voie bună, pentru a crea mai apoi o stare meditativă profundă. Realul și imaginarul se împletesc. Spectacolul Claudiei Bosse pare să indice că organele noastre devin la fel de volatile ca și previziunile omenești.

În final, protagonista rămâne culcată pe podea, „zdrobită“ de o inimă uriașă din plastic alb. Este obiectul neidentificat ce atârna din tavan și care este umplut cu aer până la refuz. „ORACOL și SACRIFICIU 1“ este prima producție dintr-o serie de lucrări performative de cercetare, care creează o asociere fragmentară între organe și comunități. „În credința indoneziană, atât viitorul, cât și prezentul și trecutul sunt simultan existente și interconectate“, spune Bosse într-un interviu. Şi această lucrare a companiei theatercombinat dizolvă definițiile clasice ale spațiului și temporalității, conferind corpului o nouă importanță ca instrument pentru construirea și perceperea realității. Spectacolul-performance realizat are un limbaj criptic, poetic și violent deopotrivă, care te atrage ca un magnet și îți oferă mai multe posibilități de interpretare. Continuarea primei părți este planificată a avea loc în vara anului următor în pădurile din împrejurimile Vienei cu o lucrare corală intitulată „Oracol și sacrificiu 5“.