Fiecare dintre noi are o listă tăcută a lucrurilor pe care le știe ca fiind adevărate. Când ne naștem, primim un adevăr al nostru care, în ciuda naturii lui categorice, se nuanțează odată ce lucrurile din viața noastră capătă o importanță mai mare sau mai mică. Nu există adevăr, există mai multe adevăruri și probabil de aceea nu sunt pe lume doi oameni la fel. Fiecare e unic și imperfect în desăvârșirea lui, alcătuind la rându-i o familie unică, imperfectă și desăvârșită.

O astfel de familie întâlnim și-n spectacolul „Lucruri pe care le știu ca fiind adevărate”, după textul lui Andrew Bovell și-n regia lui Puiu Șerban, care coboară în subsolul problemelor mai mult sau mai puțin banale din viața unor oameni care se iubesc, se ceartă, se caută sau se alungă. Cu o simetrie bine pusă la punct, multe momente care pregătesc exploziile de mai târziu, umor și o atentă pregătire, Puiu Șerban ne prezintă o familie din Australia, una universală, care ar putea fi de oriunde, fiindcă încă nu s-a inventat familia perfectă și probabil nici n-ar fi de dorit una ca asta. Ruptura dintre generații e pusă în valoare prin prezentarea sensibilităților și a vulnerabilităților care alcătuiesc un univers singular pentru fiecare membru, o lume care va rămâne parțial străină celor din jur, căci înțelegerea și încrederea sunt două noțiuni fragile, mai ales atunci când nu le dorim celor apropiați decât binele, binele nostru, nu pe al lor.

Cum reacționează o mamă atunci când fiica ei își părăsește soțul și copiii pentru a trăi lângă un bărbat căsătorit? De unde aduce o sumă enormă de bani când fiul ei comite o ilegalitate? Ce-i spune băiatului care vrea să-și schimbe sexul, fiindcă se simte captiv în propriul corp? Cum o convinge pe fiica cealaltă că adevărul ei i-ar putea face mai bine? Că iubirea pe care le-o poartă nu e discutabilă, ci doar incomodă uneori? Puiu Șerban scoate la lumină întocmai tăișurile unor relații care alunecă din ce în ce mai jos, mai brutal, restabilind raporturile pe care cândva personajele le credeau stabile și arătând imprevizibilul care se află în fiecare dintre noi. Chiar dacă unele scene sunt ușor diluate de detaliile care nu reușesc să închege o acțiune coerentă, chiar dacă intrările și ieșirile furtunoase din scenă se fac prea abrupt, tăind ritmul uneori gratuit, alteori bine țintit, Puiu Șerban aduce înaintea noastră niște personaje cărora le-a conturat o personalitate puternică și care, la rândul lor, conturează o familie puternică, nuanțată, imperfectă, ce scoate la suprafață, rând pe rând, mulțumirile și nemulțumirile, secretele și coșmarurile, neputințele și frustrările.

Povestea e spusă de Rosie, mezina care se întoarce acasă după un tur în Europa, unde a încercat să-și găsească un rost, unde a suferit după un bărbat, unde s-a simțit femeie pentru o secundă, dar astea nu sunt decât momente trecătoare. Lucrurile pe care le știe ca fiind adevărate se găsesc în altă parte, acolo unde poate fi ea întru totul, în mijlocul problemelor cu care a crescut și pe care nu știe cum să le rezolve acum: în familie. Lumea care prinde viață în jurul celor șase actori e simplă și ușor poetică: un paravan care închipuie o bucătărie, o masă la care se discută mereu subiectele fierbinți și o grădină de trandafiri, martorul tăcut al tuturor secretelor. Rând pe rând, după sosirea lui Rosie acasă, aflăm odată cu ea ce mai e nou, ce turnură a luat viața fiecăruia, care sunt problemele arzătoare și cât de bine s-au înșurubat supărările și nemulțumirile unuia față de celălalt. Doar tatăl e neschimbat, mereu senin, gata să asculte, să ierte, să înțeleagă, dând astfel un ton cald întregului spectacol atât de bogat în conflicte, în situații-limită, în urgențe imposibil de ignorat.

Tatăl, interpretat de Dorin Enache, e un soi de contrapunct în furtuna care se stârnește o dată ce primul secret se strecoară în realitatea imediată. Blândețea cu care așteaptă, ascultă sau se arată neputincios, neștiutor funcționează cu atât mai bine în contrastul pe care îl creează cu Mama, interpretată de Raluca Ghervan, foarte potrivită în rolul ei. Explozivă, magnetică, imprevizibilă, charismatică chiar și atunci când face exces, Raluca Ghervan e cea care conduce spectacolul cu toată forța, reușind să smulgă un zâmbet până și-n momentele cele mai dramatice. Furia ei când simte că pierde controlul asupra bunei ordini din familie, dorința ei de a fixa fiecare aspect cât mai bine sunt înduioșătoare și, totodată, amuzante, aceasta reușind să mențină ștafeta sus cu aproape fiecare intervenție. Latura ei umană, nu cea spartană, se vede mai ales când în scenă apare Ben, fiul mult adorat și prea mult răsfățat, interpretat de Vlad Lință, care reușește să se folosească de defectele personajului său ca de niște atuuri atent studiate, pe care se simte stăpân. Naturalețea și simplitatea cu care se face plăcut sunt câteva dintre ele. Pip (Adelina Toma) și Mark (Claudian Șiman) încearcă același firesc, însă se simte tensiunea din gesturile și cuvintele mult prea grăbite sau brusc întrerupte, iar Rosie, care deschide spectacolul, conduce acțiunea cu o constanță corectă, care ar fi meritat poate ceva mai multă personalitate.

„Lucruri pe care le știu ca fiind adevărate” ne duce dincolo de imaginea unei familii, ne coboară până în miezul problemelor firești sau mai puțin firești, până acolo unde pulsează durerea de a nu putea repara, de a nu putea trezi la viață pe cineva pe care îl iubești. Puiu Șerban face un tur ghidat prin viața unei familii imperfecte, unde fiecare situație, pe care poate ar fi fost mai bine s-o condenseze, să-i pună în valoare întocmai substanța, nu desfășurarea, e menită să aducă în vedere personalitățile atât de diferite ale personajelor în temă. Dincolo de micile cusături ce par încă nefixate întru totul, în „Lucruri pe care le știu ca fiind adevărate” se simte bucuria de a fi acolo, de a spune împreună o poveste în care umorul vine mereu în întâmpinarea celor mai tragice momente din viața unor oameni oarecare.

Teatrul Arte dell’Anima

Regia: Puiu Șerban

Asistent regie: Raluca Ghervan

Scenografia: Flavia Stroe

Sound&light: Claudia Ene și Patricia Cordoş

Distribuția:

Rosie – Irina Noapteș

Pip – Adelina Toma

Mark – Claudian Șiman

Ben – Vlad Lință

Fran – Raluca Ghervan/Anca Bejan

Bob – Dorin Enache