Zbaterea teatrului independent românesc în contextul actual citează din „puterea de a îndura” cehoviană. Cu forțe proaspete, curaj, demnitate și aparent neobosiți, reprezentanții acestor teatre continuă să se remarce în spațiul teatral online, cu voci adesea mai sonore decât ale teatrelor de stat. Dacă unteatru are îndrăzneala de a ajunge la granița dintre Netflix și Marina Abramović, prin platforma online cinematic.unteatru.ro și prin performance-ul ș.a.m.d., Teatrul Apropo continuă cu cea de-a zecea ediție a Bucharest Fringe – Maratonul Teatrului Independent, care a avut loc între 9 și 18 octombrie 2020. Mai mult, oferă publicului trei premiere în cadrul acestuia – „What is love / Baby don’t hurt me”, „404 LOVE” și „Dincolo de oglindă”.

Așadar, „404 LOVE”, un spectacol despre apropiere, despre constanta căutare de afecțiune și, cât se poate de concret, despre șase oameni care își schimbă între ei, circular și neașteptat, partenerii, acoperă o rană a anului 2020. Seria de adultere care se încheie ciclic ia o dimensiune aproape îngrijorătoare în contextul măștii obligatorii, dar găselnița fericită a acestei montări face ca cei doi actori – Ana Turos și Teodor Ghiță – să interpreteze, pe rând, câte trei dintre aceste șase personaje.

Adaptarea textului după „La Ronde” (Runda) de Arthur Schnitzler este una de-a dreptul inspirată. În fapt, nu este numai o ajustare a felului în care sexualitatea și setea de iubire erau percepute în 1897, momentul scrierii acesteia, la normele sociale moderne. Mai mult decât atât, „404 LOVE” reușește o particularizare a arhetipurilor conturate, care depășește cu mult transformarea schițată a soldatului în taximetrist și a cameristei de odinioară în secretară. Pe scenă nu rămân numai rămășițele scrierii inițiale care nu încap perfect în formele moderne, ci, prin libertatea și sinceritatea actorilor, se dezvoltă personaje complexe, recognoscibile, cu o doză autentică de contemporaneitate. În spiritul caracteristic balcanic, textul dobândește un nou tip de umor, mai gros, mai onest și, poate, un pic grav.

Amestecul muzicii sentimentale cu proiecțiile obscure și silueta indescifrabilă de la început reușește să creeze impresia deloc încurajatoare că spectacolul urmează să fie o poveste de dragoste convențională. Cu toate acestea, începutul dinamic, în contrapunct, distruge orice preconcepție, cu schimburi de replici proaspete care nu alunecă în derizoriu, în ciuda abordării unui cadru degradant. Ceea ce rămâne dus până la capăt este devotamentul actorilor pentru personajele lor, apărându-i și în cele mai puțin flatante unghiuri. Se observă în mod real implicarea celor doi în realizarea adaptării și disponibilitatea de a aluneca din rol în rol, din situație în situație.

Ana Turos este o prezență scenică atipică, versatilă, particulară până în ultimul moment al spectacolului. Începutul o găsește în poziția unei prostituate timide, cu gesturi incerte cu iz seducător stângaci. Într-o manieră crudă, dar realistă, nu joacă niciunul dintre accentele ușor de exagerat ale rolului său. În loc să fie vulgară, este înduioșătoare, sugerând disperarea și singurătatea femeii decăzute.

Dansatoarea din cea de-a doua scenă nu este deloc ființa ciudată din prima scenă. Gesturile ei mici, tremurânde, se transformă în… exuberanța unei secretare cu aspirații clișeice spre o dragoste care „să conteze”. Mici detalii precum teambuilding-ul cu echipa de management o fac pe Maria să fie familiară, relatable, dar și surprinzător de „multilaterală”. În aceste prime două secvențe, relația dintre cei doi actori este, culmea, atât de lizibilă, de palpabilă, pe cât ar fi fost, în teorie, ușor să devină o parodie.

Cea de-a treia prezență pe care Ana Turos o susține pe scenă este o femeie matură, superstițioasă, rafinată și nemulțumită de mariajul și viața ei sexuală. Și această partitură rămâne la fel de complexă și de bine susținută în cadrul spectacolului, deși există ceva neverosimil, didactic în discursul ei demn de „Pisica pe acoperișul fierbinte”. În acest caz, se mai întrevăd elemente neașezate, încă în lucru și în relațiile acesteia cu partenerul.

Concomitent, Teodor Ghiță nu se lasă înghițit de voluptatea și „lipiciul” actriței cu care joacă. Prima ipostază îl găsește într-un rol care îi pare comod. Deși reușește să surprindă un românism indiscutabil prin arhetipul taximetristului de cartier, și el ocolește cu brio derizoriul, însă dă impresia (pe moment) că acest gen de partitură comică îi este atât de potrivit, încât și următoarele roluri vor fi în aceeași notă.

Nimic mai fals. Din șofer cu șarm de ghetou, devine „băiatul lui tata”, un copil adult, privilegiat și răsfățat, care nici nu mai știe să vorbească limba română corect de atâtea studii în Marea Britanie. Reușește să mimeze accentul englez („britanic” ar fi cam mult spus) cu mici scăpări nenotabile și trece granița plauzibilului, în ciuda faptului că un astfel de rol este o capcană a cioacelor și a caricaturilor. Cu ticuri grijulii, nici el nu se plasează departe de realitatea noastră imediată. Deși mai puțin marcantă, perspectiva senatorului nu este nici ea una ridicolă – ba chiar devine comică într-un mod credibil, prin seriozitatea cu care abordează partitura.

Aceste povești incomplete, incompatibile pe-alocuri, au un realism al lor înrădăcinat, cărora nici nu le trebuie decor, în afară de cele câteva „acvarii de lumină” care au farmecul lor. În fapt, a fost o bucurie să mai vezi scena și goală, umplută mai degrabă cu serii de relații verosimile, majoritar suculente și ușor de recunoscut în contemporaneitatea noastră.

„404 LOVE” este un spectacol despre care, poate, nu știe multă lume și care, poate, nici nu se va mai juca în curând, dat fiind momentul în care ne aflăm, însă tot acest „404 LOVE” este un spectacol care îl are din plin pe vino-ncoace, care se angajează să nu plictisească și care nu se pretinde mai mult decât este: o poveste ingenioasă prin structurile personajelor – însă nu despre dragoste. Putem vorbi despre dorința de a găsi dragostea, poate, sau despre neajunsurile acesteia, dar în niciun caz de siropul adesea caracteristic spectacolelor în două personaje, cu un subiect bulevardier.

Teatrul Apropo

„404 LOVE” după Arthur Schnitzler

Adaptarea de Ana Turos și Teodor Ghiță

Scenografia: Ileana Zirra

Design foto-video: Eliza Lupu

Design audio: Marin Grigore

Cu: Ana Turos și Teodor Ghiță