În alcătuirea corpului intră ingeniozitatea biologiei, curajul frumuseții și toată sensibilitatea cu care a fost gândită o astfel de creație, care, deși pare greu de crezut, are o memorie proprie. Corpul are o viață ascunsă de noi, când înmagazinează pe furiș deopotrivă atingeri și cuvinte, unele bune, altele dure, și astfel își creează o personalitate unică, ce uneori ni se opune, alteori ne menajează.
Trăim într-o societate care ne oglindește pe noi, oamenii, care ne arată adevărul prin faptul că ne pune constant unii în raport cu alții, iar Sartre, atunci când a scris Cu ușile închise, probabil nu întâmplător a spus că Iadul sunt ceilalți. „Dincolo de oglindă”, producție a Teatrului Apropo, în regia lui Radu Popescu, e un spectacol de teatru-dans care are în vedere întocmai ideea alterității în trista realitate umană, decupând artistic situații singulare în care fragilitatea umană este supusă analizei, batjocurei, judecății, condamnării sau admirației. Inspirat din micro-eseurile din volumul Oglinzile de Petru Creția, spectacolul explorează prin mișcare, sunet și poezie experiențele personale ale corpului și ale imaginii corpului în societatea contemporană, acestea căpătând contur în urma unor ateliere de terapie prin teatru. Astfel, spectacolul dobândește o nuanță profund personală, veridică, verificabilă mai ales prin frecvența cu care ne găsim zi de zi în fața celorlalți, care încearcă să ne cuprindă într-o categorie sau alta, între corect sau incorect, urât sau frumos, slab sau gras. Nimeni nu-i perfect, desigur, dar cu atât mai mult imperfecțiunile noastre ne transformă în ființe desăvârșite.
În „Dincolo de oglindă”, Radu Popescu încearcă să dea o dimensiune poetică situațiilor concrete cu care ne confruntăm încă din copilărie, anume bullying-ul sub diferitele lui forme: o fetiță în prima zi de școală, care e respinsă de restul colegelor pe motiv că e „ciudată”, o adolescentă pe care părinții o lasă să plece la mare, fiindcă „cine s-ar uita la ea oricum?!”, modul în care o femeie devine la locul de muncă un obiect al atracției (sau nu) în funcție de hainele pe care le îmbracă.
Încă de la început, personajele se nasc ca dintr-un cocon, înfășurate într-un cearșaf alb, vin pe lume cu un simplu corp, mereu imperfect, astfel că le vedem purtând un costum neutru, culoarea pielii, care le pune în lumină întocmai formele, curbele, mușchii. Cei cinci performeri se întâlnesc pe scenă, se adulmecă, se suspectează, se împrietenesc sau se resping. Dincolo de momentele de dans care întrerup coerența unui spectacol ce pare să aibă în vedere un scop exact, acțiunea propriu-zisă își pierde puțin traseul, astfel că ajunge în fața unor puncte nevralgice ale societății doar observându-le. Întregul demers pare să fi rămas într-o primă fază, când doar se sugerează o intenție, fără ca ea să fie îndeajuns de susținută pentru a fi percutantă. Spectacolul e alcătuit întocmai din cioburile unor idei pe care trebuie să le aducă împreună, la pretenția subiectului pe care îl abordează, și nu e nimic rău în asta, doar că se simte lipsa unui fir roșu care să lege situațiile și momentele unele de altele, care să le condenseze, astfel încât spectacolul să-și câștige autonomia, coerența, importanța și relevanța bine meritate.
Performerii, Alina Florescu, Marina Fluerașu, Alina Tofan, Răzvan Rotaru, Andrei Cristea, însuflețesc situațiile prin libertatea mișcărilor, fiecare atingere sau sunet adăugând intențiilor lor o nouă nuanță emoțională, care fie justifică sensul, fie îl anulează. În acest caz, Marina Fluerașu se distinge prin grație și libertate, când, cu o rochie roșie, filmată din spate, dansează și nu te lasă să-ți iei privirea de la ea.
„Dincolo de oglindă” e o călătorie artistică pe un teritoriu cunoscut și, totuși, imprevizibil, anume corpul, care întotdeauna va constitui prima etichetă în fața celorlalți judecători. Radu Popescu ne invită într-un laborator al emoțiilor atât de prezente, că s-ar simți chiar și la palpare, cu fiecare respirație întreruptă, cu fiecare curbă a șoldului, cu fiecare rochie purtată de un bărbat.
Teatrul Apropo
„Dincolo de oglindă”
Performeri: Alina Florescu, Marina Fluerașu, Alina Tofan, Răzvan Rotaru, Andrei Cristea
Dramaturgia: Radu Popescu
Regia: Radu Popescu
Muzica: Alexandru Suciu
Scenografie: Alexandra Lupeș
Asistent costume: Cilem Turqoz
Multimedia: Andrei Casandra
Coregrafie: Răzvan Rotaru
Design afiș: Decebal Bondăreț
Voice-over: Carmen Florescu, Ionuț Grama, Elena Anzulato
