Trecutul ascunde întotdeauna ceva. Nu-l cunoaștem niciodată până la capăt. În el trebuie să cotrobăi mereu, ca într-un sertar, și găsești lucruri pe care le știi și lucruri necunoscute. Într-o lume prea grăbită, „A fost odată” este o întoarcere de o clipă, undeva, cândva…
Povestea se petrece în America postbelică. A fost odată ca niciodată, nu demult, o prietenie între doi artiști: un regizor și un scriitor. Cei doi au lucrat mult împreună, la filme și spectacole, inclusiv pe Broadway, unde au cunoscut și agonia, și extazul. Elia Kazan (stânga) a regizat, printre altele, acea montare a piesei Moartea unui comis-voiajor care a consolidat statutul lui Arthur Miller de dramaturg puternic al prezentului.
În această zi însorită din 1971, când îi surprinde aparatul de fotografiat, cei doi prieteni sunt concentrați. Lucrează intens. În momentul acesta, lucrul e tot ce contează. Prietenia însă… „Vânătoarea de vrăjitoare” o desființează. Sau nu, nu ea, propriile limitări o desființează. Arthur Miller refuză să participe la audieri în procesul intentat „comuniștilor” și să dea nume de colegi, acuzându-i astfel de lucruri de care poate că nu se fac vinovați. Elia Kazan participă de două ori și denunță șapte scriitori. Printre ei, Arthur Miller.
Foto: Jerzy Kosinski
