„Old Gold”, așa se numea marca de țigări la care Grace Kelly, micuța blondă, făcea reclamă imediat după terminarea facultății, căci, încurajată de unul dintre unchii ei, se hotărăște să facă actorie, însă până să strălucească întocmai precum aurul e drum… relativ lung. Relativ, pentru că ea oricum era prea frumoasă, prea elegantă și prea talentată, genul de femme fatale care i-ar fi pus capac chiar și marelui Hitchcock, ceea ce s-a și întâmplat, de vreme ce regizorul ajunsese să țină cont de sfaturile ei până și în materie de vestimentație pentru protagoniste. Sigur că drumul ar fi fost poate mai limpede dacă nu ar fi întâmpinat rezistența părinților, ambii sportivi, ambii competitivi, ambii de o severitate care nu se armoniza deloc cu chipul angelic al prințesei, însă așa a fost să fie.

Zeița absolută, așa cum toți o răsfățau, nu ne spune o poveste tipică, nici vorbă de sărăcie sau de un destin spectaculos pornit din mizerie. A fost copilul, adolescenta, femeia frumoasă, bogată și talentată. Ne-am întreba oare de ce merită spusă istoria ei? Poate din cauza abuzurilor și a severității unei mame mai lipsite de delicatețe, care nu lăsa nuiaua din mână cu una, cu două. Margaret Katherine Majer a fost prima femeie-antrenor a echipei de atletism feminin a Universității din Pennsylvania, o nemţoaică rigidă, căreia îi păsa în primul rând de ordine și disciplină. Sau poate, așa cum toate tabloidele vremii vorbeau, tatăl a fost figura cea mai pregnantă și mai dominatoare, care a dictat indirect cursul carierei lui Grace, făcând-o astfel să câștige singură pariul cu actoria, cu un destin doar al ei, strălucitor și tragic deopotrivă. Atletul John Brendan „Jack” Kelly a fost multiplu campion olimpic al Statelor Unite cu echipa de canotaj, multimilionar și unul dintre cei mai eficienţi oameni cu afaceri în construcții de pe Coasta de Est. Numai micuța Grace, cea de-a treia dintre cei patru copii, nu părea să promită nimic, mai ales că dorința părinților ei era să fie băiat.

Însă pentru actorie, de când s-a înscris la Academia Americană de Artă Dramatică după terminarea liceului, ea a fost mereu cea care arăta prea bine, care era prea stilată, care nu se auzea prea bine în sală fiindcă avea o voce cam duioasă, pe scurt, teatrul nu putea salva o ființă atât de delicată. Așa că atenția ei s-a îndreptat firesc spre film, unde a cunoscut încă de la început un succes răsunător, mai ales că, după Al Doilea Război Mondial, televiziunea cucerea rapid publicul. Doar de 2 minute și 14 secunde a fost nevoie ca Gary Cooper să se convingă că Grace e atât de talentată, încât merită să joace alături de el în High Noon, ceea ce pentru tânăra actriță a reprezentat o rampă de lansare, din moment ce în scurt timp ajunge să joace alături de Clark Gable și Ava Gardner în Mogambo, care îi aduce o nominalizare la Oscar și Globul de aur pentru cea mai bună actriță în rol secundar. Totodată, la scurt timp după, joacă în trei dintre filmele lui Hitchcock, care vede în Grace un amestec seducător de talent, stil și eleganță sexuală, astfel că maestrul suspansului îi rămâne fidel în simpatia lui până la finalul vieții. La fel ca restul bărbaților alături de care a jucat sau care i-au fost profesori de actorie… de regulă bărbați mai în vârstă decât ea și, din păcate, și căsătoriți, așa că, în ciuda calităților ei, era considerată la vremea respectivă o distrugătoare de căsnicii, care, la 26 de ani, chiar dacă purta mănuși albe, se spune că nu era tocmai o sfântă.

S-a îndrăgostit de Clark Gable în Mogambo, de Ray Milland în Dial M for Murder sau de Bing Crosby în The country girl, film ce i-a adus Oscarul pentru cea mai bună actriță, câștigându-l în fața lui Judy Garland, care concura la premiul Academiei cu rolul din A Star Is Born. Deși la acel moment Grace Kelly era una dintre cele mai iubite, cele mai bine plătite, cele mai curtate și cele mai apreciate actrițe, pare că destinul îi mai oferă o carte de jucat, una pe măsura șarmului ei. Poate chiar a avut un vis premonitoriu când i-a spus surorii ei mai mici, în copilărie, că ea, când se va face mare, va fi prințesă.

În aprilie 1955, Grace Kelly a condus delegația SUA la Festivalul de Film de la Cannes, unde a fost invitată să participe la o sesiune foto la Palatul din Monaco alături de Prințul Rainier al III-lea, suveranul principatului. De multe ori, când era întrebat pe cine și-ar dori ca soție, Prințul Rainier răspundea nonșalant: „Pe cea mai bună!” Așa că iat-o, micuța blondă seducătoare, devenită prințesă atât de devreme, care s-a lăsat cucerită de ochii prințului, care a purtat o conversație privată cu ele imediat ce a plecat de la Cannes, pe timpul filmărilor la The Swan, după ce a încheiat relația cu actorul francez Jean-Pierre Aumont, care a renunțat imediat la viața tumultuoasă pe care i-o oferea Hollywood-ul pentru a deveni soție și mamă. Fiindcă era nevoie de un moștenitor, astfel încât Principatul Monaco să nu îi revină Franței, Prințul Rainier se duce în decembrie 1955 în SUA și pe 6 ianuarie anunță logodna cu Grace Kelly, astfel că lumea întreagă se pregătește pentru „Nunta secolului”, așa cum aveau s-o numească tabloidele, care a fost transmisă în toată Europa și vizionată de peste 30.000 de oameni. Helen Rose, alături de 20 de croitorese, a lucrat șase săptămâni la rochia de mireasă a lui Grace, care a rămas în istorie drept cea mai spectaculoasă rochie creată vreodată.

Totul în schimbul a 2 milioane de dolari, atât a costat-o pe Grace această nuntă, fiindcă, după cutumele regale, a trebuit să facă un test de fertilitate și să plătească o sumă drept zestre familiei regale monegasce, fiindcă nu provenea dintr-o familie de sânge albastru. Dacă pentru tatăl ei actrițele erau un alt soi de prostituate, pentru Prințul Rainier actoria era ceva scandalos, mai ales în calitate de prințesă, așa că certurile lor în mare parte de aici porneau, până în punctul în care Grace a renunțat de tot la pasiunea și meseria ei.

Așa că înființează, în schimb, o serie de fundaţii şi organizaţii non-profit cum ar fi AMADE Mondiale – o fundație ce avea în vedere educaţia copiilor din întreaga lume, indiferent de naţionalitate, rasă sau religie. A organizat, de asemenea, petreceri de Crăciun pentru copii orfani şi a înființat Clubul de Grădinărit, ca urmare a pasiunii sale pentru flori. Fundaţia Prinţesa Grace de Monaco, fondată în anul 1964, avea ca scop să-i ajute pe cei cu nevoi speciale care nu beneficiau de ajutoare sociale.

Dar, dintr-odată, Grace Kelly dispare într-una accident absurd, lăsând în urmă trei copii, un soț și multe enigme. Pe 13 septembrie 1982, la doar 52 de ani, aflată în mașină alături de fiica sa, Stéphanie de Monaco, actrița suferă un infarct și mașina plonjează în gol. Stéphanie supraviețuiește, însă rănile lui Grace sunt fatale și, la doar 24 de ore de la accident, Prințul Rainier hotărăște să fie deconectată de la aparatele care o țineau în viață, iar mașina e aruncată în Marea Mediterană. În amintirea ei, Prinţul Rainier a deschis o grădină de trandafiri în districtul Fontvieille din Monaco, în care sunt peste 4.000 de trandafiri şi în care se găsește o statuie a prinţesei, această frumusețe tragică, old gold, care a rămas o legendă datorită eleganței, șarmului și talentului ei.