Sigur că adevărul are mai multe variante și consecințe, în funcție de cine spune povestea. Și sigur că fiecare are o poveste a lui, mai ales când doi protagoniști nu cad de acord pe un subiect delicat și deloc cuantificabil, anume iubirea. E un privilegiu și un blestem faptul că prezentul și trecutul sunt legate printr-un fir roșu-aprins, roșu-sânge, roșu-dragoste sau roșu-vină, altfel cum am spune povestea dacă nu punând cap la cap niște amintiri?

„Niște fete” în regia Laurei Moldovan, premieră a Teatrului Național din Târgu-Mureș, este un spectacol despre trecutul-caracatiță al unui bărbat (Theo Marton, care nu pare deloc genul cuceritor, ci mai degrabă umil în rolul lui) care, ajuns la o vârstă matură, aruncă o privire în urmă și, înainte să se însoare, stabilește întâlniri cu cinci femei (Delia Bălașa – impulsiva, Dana Pancu – atrăgătoarea, Gabriela Bacali – autoritara, Georgiana Ghergu – răzbunătoarea, Steliana Bălăcianu – frumoasa, iubita rațională) din trecutul lui amoros pentru a îndrepta posibilele greșeli care s-au strecurat pe atunci din cauza „tinereții”, o scuză poate valabilă dacă istorisirile nu ar fi escaladat în bulgăre până la un comportament patologic, repetabil și deloc negociabil. Dincolo de inocența bărbatului care pare că vrea să îndrepte un traseu amoros pe care l-a ratat dispărând pur și simplu, fără nicio explicație, din viețile femeilor care credeau că sunt iubite, „Niște fete” e și un spectacol despre lupta acestui bărbat care încearcă, de fapt, să-și corecteze imaginea lui în ochii celor pe care le-a iubit cândva, poate. Ceea ce-l interesează e să aterizeze în picioare, ca o pisică, jucând cartea falsei sincerități, a unei vine fabricate, care-l întoarce spre trecut, în fond, doar pentru a flata sensibilitatea unor femei și, de ce nu, de a-i servi drept material autentic poveștilor pe care are de gând să le scrie.

Textul lui Neil LaBute se construiește și se dezvăluie treptat, schițând subtil o oarecare inocență a unui bărbat cândva plin de patos, dar care mai apoi devine un soi de monstru care rănește, care părăsește în momente-cheie, aproape de căsătorie, sau care ucide copilăria unei fetițe de doar 12 ani, sărutând-o, mângâind-o. Textul are și o implicație profund socială, relațională, de a arăta cumva un bărbat care-i înfățișează pe toți bărbații, cu aceeași seninătate, cu aceleași minciuni, cu aceeași dorință, însă spectacolul trebuie văzut în singularitatea lui, o poveste unică a unui tip fără nume și a unor femei specifice, fiecare cu durerea ei, cu regretele ei și cu demnitatea ei, însă fără a exptrapola această istorie la rang universal, unanim acceptat. „Niște fete” e un spectacol care își propune în primul rând să contureze identități tari, să creioneze un posibil și fals happy-end chiar și după 15 ani de la prima ruptură, să aducă în față niște povești mature, filtrate prin rațiune, punând astfel în lumină întocmai fragilitatea, instabilitatea și orgoliile ființei umane.

Laura Moldovan propune o regie curată. Deși în distribuție se regăsesc șapte personaje, bărbatul se vede cu fiecare femeie separat, într-o cameră de hotel rece, gri, total impersonală, pe care, cu fiecare nouă întâlnire, camerista o aranjează sugestiv, ușor diferit, tocmai pentru a arăta prin mici detalii de nuanță și diferențele dintre femeile care l-au iubit odată pe el, începând de la prima relație de liceu și continuând cu relațiile mai mult sau mai puțin mature, dintr-un trecut relativ îndepărtat. Laura Moldovan nu apelează la artificii de suprafață, ci lasă povestea să fie spusă ușor, simplu, fără mari explozii, principalul scop fiind, se pare, conturarea unor identități care au supraviețuit și s-au rafinat în funcție de durerea suferită după o părăsire fără explicații. Fiecare întâlnire decurge relativ la fel, astfel încât după cea de-a doua ne dăm seama că el nu merită iertat, că un tipar bine fixat se repetă și că, de fapt, scopul nu e o îndreptare amiabilă a faptelor, ci o acțiune personală, absolut egoistă, de a-și restabili sau curăța propria imagine în ochii unor femei pe care le-a rănit, o acțiune care nu are nimic de-a face cu ele, ci doar cu el și imaginea lui socială, amoroasă, de ex-bad guy.

Ceea ce-i lipsește spectacolului e întocmai spectaculosul unor situații atât de bogate în emoții, în regrete, în frustrări, în reacții cu mii de nuanțe care au fost lăsate deoparte, alegându-se forma cea mai sigură și mai cuminte a unei povești care nu scandalizează într-atât încât îi oferă subiectul, astfel că „Niște fete” pare doar un spectacol care supraviețuiește demn online-ului și camerei de filmat, cu o poveste bine închegată, dar fără forța pe care probabil ar fi avut-o „pe viu”.

Teatrul Național din Târgu-Mureș

„Niște fete” de Neil LaBute

Traducător: Bogdan Budeș

Regia: Laura Moldovan

Scenograf: Irina Chirilă

Distribuția:

Bărbatul – Theo Marton

Sam – Delia Bălașa

Tyler – Dana Pancu

Lindsay – Gabriela Bacali

Reggie – Georgiana Ghergu

Bobbie – Steliana Bălăcianu

Camerista – Dorothea Moldovan