Îmi dau voie să mă întorc, pentru puțin, în timp și să-mi aduc aminte cu drag de oamenii pe care-i priveam pe scenă, în fața mea, pe viu. Erau vremuri frumoase când vedeam câte un spectacol pe seară și sorbeam fiecare clipă. Eram atentă la tot ce mișcă și nu mișcă pe scenă și nu aveam cum să nu observ când un regizor sau un actor se remarcă prin ceva ce mă face să mă așez pe scaunul de spectatator și în următoarea seară, cu același nume pe afiș. Unul dintre aceștia era Richard Bovnoczki. Despre el, cu dor, am scris mai jos câteva rânduri pe care, cu sinceritate, vă invit să le citiți, nu pentru mine, ci, pentru el.

Richard Bovnoczki este omul devenit actor prin credință; actorul care-și asumă textul, gestul, mimica, vorba, gândul, fapta, relația cu celălalt și, mai mult decât atât, actorul care nu se lasă limitat de condițiile impuse de un singur teatru sau regizor. Asumat fiind de o voință proprie de a cunoaște – scena, teatrul, arta, își rezervă dreptul de liber arbitru în privința dedicării mai multor spații teatrale.

Richard este omul cu privirea caldă. Omul cu suflet bun. Atât și nimic mai mult. Se mai poate descrie că ar avea ochii albastru-verzui, păr blond, buze subțiri, nas alungit de-a lungul feței. Dar contează? Contează culoarea, forma, mărimea unui actor? Nu se schimbă, oare, când își pun masca de față?

Când era mic, era sportiv, dar…

Născut la data de 5 martie 1974, în orașul din vârful hărții, Baia Mare, Richard crește fără să știe câtă nevoie avea scena de el. Prin urmare, adolescența și-o dedică sportului. Învață să schieze la vârsta de 8 ani și termină un liceu sportiv cu gândul de a deveni sportiv de performanță. Ce bine că la vârsta de 17 ani a învățat să cânte la chitară, iar arta începe să-i devină prietenă. Se dedică muzicii și dă viață visului de a avea o formație.

Mai târziu, credința în Dumnezeu, drumul pe care l-a parcurs încă de mic copil cu bunica sa spre descoperirea și mulțumirea Lui, îl determină pe Richard să dea admitere la Facultatea de Teologie. De la sport la muzica; de la muzica la religie; iar de la religie la teatru, a mai rămas un singur pas. Viitorul actor are să devină unul complet. Sportul are să-i dea vigoare în mișcare, muzica îl va ajuta în crearea unui glas armonic, plin de vibrații interesante, ca cele ale unei corzi de chitară, iar Dumnezeu în care crede are să-i fie călăuză în acest drum greu.

Cu pași mici, dar siguri, Richard ajunge la Teatrul Studențesc Podul, condus de Cătălin Naum, prin intermediul oamenilor pe care i-a întâlnit, oameni care l-au îndrumat spre actorie. Timp de un an, viitorul actor se împarte între Facultatea de Teologie și Teatrul Studențesc Podul. În anul 1995, ajunge pentru prima dată pe o scenă profesională de teatru, pe scena Operei Naționale din București, făcând figurație în spectacolul „Oedip” în regia lui Andrei Șerban. Odată cu această apariție, la vârsta de 21 de ani decide să renunțe la ambele facultăți  pentru a urma calea unei singure profesii, actoria.

Richard devine…

Astfel, Richard Bovnoczki este admis în anul 1995 la Academia de Teatru și Film, la clasa doamnei profesor Sanda Manu (promoția anului 1999). De la aceasta avea să învețe cum se urzește teatrul, pentru a-i dobândi meșteșugul.

„După o săptămână de lucru cu Sanda Manu, am realizat că mai exista o pojghiță de impresie că reacționez la un stimul real, dar eu reacționam poate cu o milisecundă înainte să primesc în întregime informația din exterior. Dacă tu reacționezi cu o milisecundă înainte, acel lucru nu se întâmplă. Trebuie să te împiedici real, nu să-ți spargi capul, dar să te îndrepți spre colțul mesei. Tehnica apare atunci când nu trebuie să te lovești, dar tu trebuie să mergi spre colțul mesei. Atunci vocația asta devine mult mai frumoasă, mai plăcută și mai ușoară, chiar dacă ești stors după ce se termină un spectacol mai greu”, spunea Richard într-un interviu…

Cunoștințele sale despre teatru se înmulțesc, iar dorința de a juca pe scenă devine cât mai aproape de realitate, deoarece a fost selectat în trupa de teatru a lui Dan Puric, în urma unei audiții. Debutul său are loc la Teatrul Nottara cu spectacolul „Costumele” în regia lui Dan Puric. Timp de 7 ani, Richard joacă în cadrul companiei de teatru „Passe-Partout”, cu care pleacă și în turnee, în Europa și China, jucând în spectacole de teatru, precum: „Made in Romania”, „Hic sunt Leones” , „Cei 150” și multe alte producții care au umplut sălile cu spectatori și aplauze.

Richard – Actorul

Începând cu anul 2004, după colaborarea artistului cu Dan Puric, acestuia i se oferă șansa de colabora cu regizori importanți, care vor juca rolul de mentori în cariera acestuia și de la care are să învețe cât de frumos și diferit este teatrul, prin ochii fiecăruia.

Cu regizorul Yuri Kordonsky își începe colaborarea în anul 2006, la Teatrul Bulandra. În spectacolul „Crimă și pedeapsă” (r. Yuri Kordosky) personajul Raskolnikov este jucat de trei actori, printre care și Richard, pentru care a fost greu să se aproprie de ceea ce voia regizorul, dar cu mult calm și cu multă răbdare, din partea acestuia, personajul Raskolnikov a ajuns să-i fie unul dintre cele mai dragi.

Deja actorul Richard Bovnoczki se remarca pe scenă ca un om cu suflet nobil și blând. Această caracteristică are să-l ajute în debutul său pe scena Teatrului „Ion Creangă”, în spectacolul „Amintiri din copilărie” după Ion Creangă, în regia lui Peter Kerek. Iar colaborarea cu el nu are să fie ultima, deoarece acesta îi oferă șansa de a jucat în spectacolul „Hamlet” după William Shakespeare, la unteatru, în care Richard joacă nu un singur personaj, ci toate personajele masculine, împreună cu Peter Kerek.

În cadrul one-man-show-ului „Moscova-Petușki”, Richard Bovnoczki se face remarcat pentru forța de care dă dovadă în relatarea unei povești din care cu toții putem face parte. Drumul până la Petușki este suficient pentru a demonstra tipul intelectualului alcoolic, preocupat de filosofie, istorie și politică printr-un dialog, deloc ascuns, cu publicul. Ceea ce este de observat este credința cu care actorul își pune la îndoială statutul, crescând în intensitate, ceea ce-l supără cu fiecare gură de vodcă.

Un moment important în viața lui Richard este întâlnirea lui cu regizorii Andrei și Andreea Grosu. Un prim spectacol în care este distribuit este „Un tramvai numit dorință” de Tennessee Williams; iar povestea continuă pentru cei trei și prin alte personaje, ca Lopahin și Gavrilescu. În spectacolul „The Sunset Limited”, Richard reușește să surprindă o altă culoare, o altă formă și o altă mișcare, ca actor. E ceva nou, dar care nu se îndepărteză de eul său inerior. Cu alte cuvinte, Richard este o lecție despre ludicitatea, dar și versatilitatea actorului în raport cu rolul asumat pe scenă.

Richard Bovnoczki este un actor cu care, ca regizor, te poți juca. Iar acest lucru se vede, ba chiar strălucește de la o mie de metri în spectacolul „Before Breakfast” după Eugene O’Neill, în același trio de violocel menționat mai sus. Precizia fiecărui gest, a fiecărei grimase, a fiecărui pas, niciodată prea devreme sau prea târziu, spune multe despre maturitatea cu care Richard tratează acest rol. Să înveți să nu vorbești pe scenă este mai greu decât să înveți să vorbești, iar Richard reușește să nu vorbească, dar să transmită în același timp o poveste cu mult, mult history.

Cariera sa de actor se poate observa și pe scena Teatrului Național. Acesta joacă în spectacole precum „Orchestra Titanic” de Hristo Boicev (r. Felix Alexa); „Regele moare” de Eugen Ionescu (r. Andrei și Andreea Grosu); dar și „No Man`s Land” de Danis Tanović (r. Alexander Morfov).

De asemenea, pe scena mare a Teatrului Național din București, Richard Bovnoczki poate fi observat într-un rol grandios, plin de vitalitate, în producția „Pădurea Spânzuraților” după Liviu Rebreanu, în regia lui Radu Afrim. Căpitanul Klapka (Richard Bovnoczki) își construiește drumul alături de Bologa, devenind bufon și în același timp căpitanul pe care se bazează un întreg batalion.

Richard – prieten vs partener

De cele mai multe ori, Richard nu este doar un partener de scenă, ci devine și un prieten foarte bun. Mihail Călin joacă împreună cu Richard în mai multe spectacole, printre care și producția de la ArCuB, „Schneider & Schuster” de Joshua Sobol, în regia lui Lucian Pavel. „Mișu” spune într-un interviu cu „Ricky”: „este cel mai bun partener de scenă pe care l-am avut, în viața mea de actor, de până acum”.

Richard și filmul

Pe lângă activitatea intensă din teatrele din capitală, Richard Bovnoczki este și actor de film. Acesta a avut roluri importante în lungmetraje și scurtmetraje, mai mult sau mai puțin cunoscute. Printre acestea se numără și: „Aurora” (r. Cristi Puiu); „Luna verde” (r. Alexa Visarion); „Întâlnire cu al treilea Reich” (r. Victor Dragomir); „Binecuvântată fii, închisoare” (r. Nicolae Mărgineanu); „Faraonul” (r. Sinișa Dragin); „Bărbatul soțului meu” (r. Radu Apostol).

Astfel, într-un scenariu mai roz, Richard Bovnoczki ar juca pe scenele mai multor teatre din București, fiind un actor liber, neangajat, care trăiește fiecare emoție la un nivel ridicat, adevărat, peste care nu uită să pună o doză de bunătate și sensibilitate. Credința-i este ca o aură pe scenă, ca un înger păzitor care-i ghidează sufletul spre a-i face pe cei din sală să obțină, de cele mai multe ori, acea emoție spre care tinde oricine.