La începutul fiecărei luni, vă propunem în Colțul cu Povești o plimbare prin viața artiștilor de altădată, ale căror istorii de viață au rămas în marea istorie a lumii…
Jacqueline Kennedy Onassis a vrut să fie cea mai bine îmbrăcată femeie din lume, nu să pară cea mai bine îmbrăcată femeie din lume. Tocmai de aceea, la prima apariție alături de cel de-al 35-lea președintele SUA, John F. Kennedy, acesta a afirmat că el a însoțit-o pe Prima Doamnă a Americii la Paris, nu invers. Jackie Kennedy Onassis și JFK au jucat mereu în X, poate cele mai puternice nume care i-au însoțit în tabloide fiind cel al lui Marilyn Monroe și al lui André Malraux.
Jackie Kennedy s-a impus încă de la început prin cea mai sofisticată simplitate și un bun-gust care a pus mari probleme în rândul soțiilor de președinți. Și nu de puține ori, până și JFK a mizat pe farmecul soției sale pentru câștigarea alegerilor, dar și pentru a cuceri publicul cu discursurile lui, cărora Jackie le aducea fraze din Voltaire sau referințe istorice pertinente.
Ea a fost cea mai tânără Prima Doamnă din istoria Statelor Unite, la doar 31 de ani, și a rămas până astăzi una dintre cele mai rafinate prezențe, seducându-i pe americani nu doar prin frumusețea ei atipică, ci și prin inteligența ei ascuțită și o eleganță care ajungea uneori la 700 000 de dolari, atât a costat nota de plată după o vizită de 10 zile în Iran, în 1972. Doar indicând cu degetul arătător, Jackie își reînnoia garderoba lunar, cheltuind fără remușcări în jur de 30 000 de dolari pentru a arăta impecabil. A studiat reviste de modă franțuzești și, alături de creatorul de modă Oleg Cassini, a creat unele dintre ținutele care au influențat întreaga direcție a modei de atunci. Deși nu îi plăceau în mod special pălăriile, Jackie le purta, altfel ar fi pus la pământ industria pălărierilor din America. Abia mai târziu s-a aflat din câteva scrisori publicate că majoritatea modelelor de pantofi erau gândite îndeaproape de Jackie, care le spunea cu exactitate designerilor, uneori chiar făcându-le schițe, cum să adapteze propria ei viziune.
În contrast cu eleganța de mai apoi, Jackie a fost campioană, încă de mică, la călărit, ajungând până la vârsta de 11 ani să câștige deja câteva campionate. După ce părinții ei au divorțat, mama acesteia s-a recăsătorit cu un industriaș extrem de bogat, oferindu-le fetelor, lui Jackie și surorii ei mai mici, posibilitatea de a studia la cele mai bune școli. Tocmai de aceea, când ajunge în Franța, văzându-se pe cont propriu, își satisface toate poftele: balet, literatură, istorie și mulți iubiți milionari. La întoarcerea în SUA, se angajează Washington Times-Herald, unde tot ce trebuia să facă era să fotografieze oameni pe stradă, la întâmplare, și să le pună întrebări despre evenimentele importante ale zilei. După doi ani la acest ziar, îl întâlnește pe John F. Kennedy la o petrecere, înainte să devină senator, și viața ei se schimbă radical. Se îndrăgostesc pe loc, dar apoi ea pleacă în Londra cu ocazia încoronării reginei Elsabeta a II-a și astfel se gândește să-i pună la încercare și sentimentele. La întoarcere, JFK o așteaptă în aeroport și acolo o cere de soție.
În primii ani ai căsătoriei, JFK suferă din cauza unor dureri cauzate de fotbal, dar și din cauza unor răni din război. Jackie îl încurajează să scrie o carte despre luptele senatorilor pentru crezul lor și astfel, în 1957, câștigă Premiul Pulitzer și, așa, intră și mai mult în atenția presei.
În 1960, se hotărăște să candideze la prezindețiale și pe 8 noiembrie este ales președintele Americii. Mutarea la Casă Albă nu trece nici ea neobservată, întrucât Jackie se apucă imediat de reamenajări: construiește pentru copiii lor o căsuță în copac, face din verandă o grădiniță, apoi se apucă de recondiționarea camerelor istorice. Totul capătă un suflu nou și tineresc, iar Jackie nu se dă în lături din a organiza petreceri la casa regală, unde invită deopotrivă artiști, scriitori, poeți, cât și politicieni și oameni de stat. Totul este îmbrăcat în stil și în bun-gust.
La fel cum era îmbrăcată și Jackie în ziua când JFK a fost asasinat, cu stil și bun-gust, marca Coco Chanel, ale cărei costume cuceriseră podiumurile de modă după anii ‘50. Doar că, în final, rozul nu a fost culoarea ei norocoasă, iar costumul, pătat de sângele soțului, a rămas în istorie, devenind astfel emblema asasinatului la nivel înalt. A rămas îmbrăcată astfel, în semn de sfidare, în timpul depunerii jurământului de către vicepreședintele Lyndon B. Johnson, care devenea cel de-al 36-lea președinte al Americii, cât și după aceea, când a fost transportat la Washington DC trupul neînsuflețit al lui Kennedy.
Rămâne văduvă la 34 de ani, iar 5 ani mai târziu se căsătorește cu magnatul grec Aristotle Onassis, rămânând astfel una dintre cele mai mediatizate celebrități ale lumii, însă mariajul nu e nici pe departe unul fericit. Încercând să pună punct presupusei relații a acestuia cu Maria Callas, cei doi anunță în nenumărate rânduri că vor să divorțeze, însă ruptura definitivă se produce abia în 1975, când Onassis moare, iar Jackie rămâne a doua oară văduvă. În ultimii ani ai vieții, își reia cariera și devine editor la Viking Press și, ulterior, la Doubleday, implicându-se totodată în activităţi caritabile şi civile, adunând fonduri pentru consolidarea sau renovarea unor edificii de marcă importante.
Jackie Kennedy Onassis a fost o femeie rafinată, șarmantă, sofisticată și simplă deopotrivă, și datorită ei amestecul de modă și politică a fost unul dintre cele mai fericite din istorie. Poate că Voltaire și un costum roz, marca Coco Chanel, chiar își au locul în aceeași propoziție, atunci când Jackie semnează mai jos acordul.
