„Facilitățile de agrement cuprind, printre altele, parcuri de distracții, piscine, școli de dans, birouri de pariuri, facilități pentru practicarea prostituției, teatre și săli de concert, cinematografe, teatre de varietăți și cabaret, locuri de joacă interioare, sisteme de paintball, muzee, parcuri și grădini zoologice“. Iată în ce categorie se încadrează sectorul teatral în „națiunea culturală“ austriacă. Guvernul actual pare să nu acorde prea mare importanță acestui domeniu de activitate cu care Austria se mândrește de mai bine de 75 de ani, din moment ce însuși cancelarul Sebastian Kurz afirma în data de 2 noiembrie că „cei îndrăgostiți de cultură critică închiderea instituțiilor culturale“.

Nu este de mirare că teatrele își suspendă activitatea cu publicul în data de 3 noiembrie, urmând să fie redeschise în 18 ianuarie. Astfel, instituțiile mari de spectacol precum Burgtheater, Volkstheater și Opera de Stat își fac cunoscute deja înainte de Crăciun programele pentru perioada ulterioară lockdown-ului. În data de 4 ianuarie guvernul anunță însă prelungirea închiderii cu încă o săptămână, până pe 24 ianuarie. Programul cultural făcut și refăcut de nenumărate ori devine maculatură. Burgtheater stabilește reînceperea activității cu publicul pentru 29 ianuarie.

Dar apariția noii variante de virus B.1.1.7, mult mai contagioase, le joacă feste, din nou, directorilor de teatru și nu numai. Mutația Coronavirus este la îndemâna guvernului, care anunță în 13 ianuarie prelungirea închiderii teatrelor până cel puțin la finalul lunii februarie. Şi astfel peste scena culturală s-a așternut tăcerea. Majoritatea instituțiilor austriece, indiferent de mărime, sunt subvenționate de stat. În consecință, transmisiile online, fie prin live streaming, video on demand sau înregistrări realizate cu ani în urmă sunt reduse, aproape inexistente. Teatrele rămân însă active „în culise“. Repetițiile continuă, premierele, destul de numeroase, se acumulează într-un stoc greu de consumat până la finalul stagiunii. Şi totuși, care sunt ofertele pentru publicul izolat în fața ecranului calculatorului?

Cea mai vastă și variată ofertă se regăsește în broșura Studioului Burgtheater (Burgtheaterstudio). Propunerile se adresează seniorilor, adolescenților, copiilor, deținătorilor de abonamente, dar și persoanelor care vin pentru prima dată în contact cu teatrul. Gândite inițial pentru a se desfășura în incinta clădirii teatrului, dată fiind situația cauzată de pandemie, acestea au fost mutate pe internet, pe platforma Zoom. Tânăra Academie (Junge Akademie) cuprinde cinci proiecte de teatru online pe tema „Putere & Corp“ (Macht & Körper), toate în regim gratuit. Sub îndrumarea artiștilor Burgtheater, vienezii sunt invitați să își transpună propriile povești pe scenă. Create în cooperare cu Brunnenpassage & Kunsthalle Wien, Gleis 21 și asociația JUHU, ofertele adresate participanților, majoritatea cu vârsta peste 14 ani, se desfășoară sub denumiri precum „Cine are voie să conteste deciziile?“, „Să schimbăm regulile – un proiect coral“, „Dincolo de granițe, în libertate – un proiect de dans“, „Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din țară?“ (dedicat în exclusivitate adolescentelor cu vârsta cuprinsă între 14 și 21 de ani) și „A fost odată…“ (un proiect de teatru radiofonic dedicat copiilor cu vârsta cuprinsă între 8 și 12 ani). Participanții improvizează scene, dezvoltă coregrafii, își descoperă talente ascunse, leagă noi prietenii, discută piese sau, atunci când pandemia o permite, spectacolele teatrului vizionate în prealabil.

Proiectele au durat timp de o săptămână, derulându-se în vacanța dintre semestre. Au rezultat cinci lucrări digitale care vor fi prezentate din sala Kasino am Schwarzenbergplatz prin streaming în data de 6 februarie, începând cu ora 19.00 a Vienei (https://www.burgtheater.at/praesentation-junge-akademie). Seara va fi moderată de doi artiști ai ansamblului Burgtheater, iar după reprezentație va avea loc și o discuție online cu spectatorii.

Din propuneri nu lipsesc nici laboratoarele. Cel numit „Dramaturgie“ (în sensul german al cuvântului) a fost susținut săptămânal, câte două ore, timp de două luni, de către mai mulți dramaturgi ai Burgtheater. La acest laborator (al cărui cost este de 75 de euro) am participat deja de două ori, pe perioada primului lockdown din primăvara anului trecut și în timpul celui de-al doilea lockdown din toamnă. Evenimentul a cuprins de fiecare dată în jur de douăzeci și cinci de participanți de vârste și ocupații diferite: studenți la teatrologie, tineri actori, pensionari, magicieni, jurnaliști, persoane care lucrează în industrie etc. Avantajul desfășurării online a extins raza de acoperire de la Viena la întreaga Austrie, precum și în lungul și latul Germaniei. Laboratorul a cuprins prezentări despre istoria universală a teatrului și despre specificul scenei vieneze, cu accentul pus pe teatrul gazdă. Am învățat care sunt sarcinile unui dramaturg și cum contribuie acesta la realizarea unui repertoriu teatral.

Partea cea mai interesantă pentru mine a fost cea practică. Sub îndrumarea unui dramaturg profesionist, câțiva participanți voluntari au realizat „dramatizări la minut“, care au fost apoi analizate de întreaga echipă. Dramatizarea primului capitol al unui roman sau a unei scene a fost, fără îndoială, cea mai fascinantă activitate. În cadrul fiecărui laborator am putut alege între romanul lui Bulgakov „Maestrul și Margareta“ și piesele „Don Carlos“ de Schiller, respectiv „Domnișoara Iulia“ de Strindberg. Propunerile nu sunt întâmplătoare, ele fac parte din repertoriul stagiunii actuale a Burgtheater. Am fost îndemnați să elaborăm decorul și costumele, să propunem distribuția și locul transpunerii scenice, să concepem luminile și sunetul. Am avut o libertate deplină de alegere. Totul era posibil. Importantă era nu numai experiența câștigată, ci, mai presus de toate, sentimentul de satisfacție. Cu atât mai mare mi-a fost mirarea să constat că dintre cei douăzeci și cinci de cursanți numai trei „ne-am făcut temele“, restul așteptând „instrucțiunile de rezolvare“ ale dramaturgului. Acest rezultat surprinzător nu a diminuat însă cu nimic plăcerea participării la laborator. A fost nevoie doar de un calculator sau telefon mobil cu suport video și microfon, o conexiune stabilă la internet și o cameră în care eram cât mai nestingherită. Cu toate acestea, abia aștept redeschiderea sălilor de teatru, ca să am ocazia să mă întâlnesc pe viu cu participanții de la laboratorul online, să vizionăm împreună un spectacol și să îl discutăm apoi cu dramaturgul Burgtheater.