Trecutul ascunde întotdeauna ceva. Nu-l cunoaștem niciodată până la capăt. În el trebuie să cotrobăi mereu, ca într-un sertar, și găsești lucruri pe care le știi și lucruri necunoscute. Într-o lume prea grăbită, „A fost odată” este o întoarcere de o clipă, undeva, cândva…
Privită azi, la peste douăzeci de ani de la dispariția actriței, această fotografie a Leopoldinei Bălănuță sugerează ceva din firea reflexivă a artistei.
Capitol special din istoria teatrului recent, actrița a cărei voce a rămas marcă înregistrată și-a dorit, visând cu ochii deschiși în vremuri întunecate, „să nu lase lumea în starea în care a găsit-o”, cum spunea într-un interviu. Drept care a făcut teatru și film în căutarea adevărurilor personale și a diferenței, cea care definește o personalitate. Conferindu-le un conținut și un contur profund personale rolurilor ei, Leopoldina Bălănuță a creat personaje puternice, asigurându-și un loc doar al ei într-o lume a tuturor.
