Când poștașul sună la ușă, aduce acasă un spectacol de teatru: premiera în limba germană a piesei „Krasnojarsk“ a autorului norvegian Johan Harstad. Bine ambalate într-o cutie rezistentă la șocuri se află o pereche de ochelari VR (virtual reality), un controler, un cablu USB pentru o eventuală reîncărcare, un manual de utilizare, un caiet program, un creion și o mască cu logo-ul teatrului producător.
Este vorba, mai bine zis, de un film stocat pe ochelarii VR. „Krasnojarsk: O călătorie prin sfârșitul lumii la 360°“ – așa sună titlul ultimei producții a Schauspielhaus Graz. Întrucât premiera în sală planificată pentru mijlocul lunii decembrie nu a fost posibilă (oprirea sectorului cultural austriac s-a produs în data de 3 noiembrie și, conform deciziei guvernamentale de la mijlocul lunii februarie, o deschidere se prevede cel mai devreme de Paștele catolic, în 4 aprilie), realizatorii au filmat cu o videocameră de 360 de grade în mai multe locuri singulare din Austria: într-o ruină industrială din Stiria, într-o fermă a unui muzeu în aer liber și în Burgenland, pe malul lacului Neusiedl. Toate evocă cum nu se poate mai bine o atmosferă de sfârșit de lume. Designerul de imagini Markus Zizenbacher și scenografa Tanja Kramberger au fost foarte inspirați în alegerea acestor locații de filmare, care sunt asemănătoare cu stepa siberiană și cu lacul Krasnojarsk, unde se desfășoară acțiunea piesei.
@Johanna Lamprecht
Un dezastru natural pare să fie factorul decisiv în distrugerea aproape totală a planetei și a omenirii. Doar o bucată din Eurasia a rămas intactă, de la Moscova înspre orașul siberian Krasnojarsk. În acest peisaj apocaliptic, un antropolog caută urme de umanitate. Îl vedem umblând pe câmpie: într-o mână are un detector metalic, cu cealaltă trage după sine un cărucior încărcat, printre altele, cu bidoane de apă, un scăunel, un ventilator, un panou solar și mai multe conserve. A pierdut noțiunea zilelor de când rătăcește prin pustietatea siberiană. Şi tocmai când credea că este singurul supraviețuitor, se întâlnește pe neașteptate cu o tânără care poartă un rucsac. În mâini ține un bol de apă pentru pești. O apariție stranie, ireală! Ar putea fi vorba doar de o poveste romantică, de dragoste, dacă tânăra nu ar avea și două valize ce conțin hârtii de mare valoare. Este vorba de scrisori și jurnale, pe scurt, dovezi lăsate în urmă de cei dispăruți. O adevărată comoară care este căutată și de alți supraviețuitori. Astfel, povestea ia o întorsătură surprinzătoare.
Regizorul Tom Feichtinger mizează pe imagini ce rămân întipărite pe retină. Creează o atmosferă poetică și tensionată deopotrivă. Din când în când cei doi citesc câte o poveste. Epocile se întrepătrund. Există, de exemplu, un cuplu care ia cina într-un apartament luxos mobilat al secolului nostru. Relația celor doi pare anostă, ceea ce îl face pe bărbat să se refugieze în… Evul Mediu printr-o simplă deschidere a ușii de la balcon. Acolo îl așteaptă o familie veselă, numeroasă. Imagini care se estompează treptat conduc la astfel de efecte surprinzătoare.
@Johanna Lamprecht
„Krasnojarsk“ examinează singurătatea și izolarea, dragostea și dezamăgirea, violența și tandrețea. Vizualizarea la 360° și sunetul Dolby surround creează suspans. Iarba și aerul mucegăit din hambarele abandonate par să pătrundă în propriile nări. Imaginile se suprapun într-un fel plin de fantezie, la fel ca pasajele textului format din monologuri. Spre final, un potop inundă sala teatrului într-o manieră biblică. Tehnologia specială, prin care privitorul își poate alege propria perspectivă, face călătoria spre viitorul apocaliptic sumbru evocat de Johan Harstad suportabilă.
Schauspielhaus Graz este primul teatru austriac care oferă publicului o experiență unică în propriul fotoliu pivotant. Prin acest format producătorii au făcut posibile noi căi de abordare a publicului în perioada lockdown-ului cultural.
