Ce înseamnă a avea succes? A reuşi? Trebuie să fie un sentiment tare plăcut să poţi realiza tot ce îţi propui. Să poţi! E una dintre dorinţele cele mai naturale. Împlinirea ei constantă îţi dă curaj să încerci din ce în ce mai mult, să vrei din ce în ce mai mult, până când… oboseşti. Şi te uiţi în urmă şi? Ce satisfacţii reale mai poate avea cel care primeşte totul pe tavă? Nefericirea lui e un alint pervers, nu-i aşa? Cum poate fi nefericit omul de succes? Şi, atunci, de unde atâtea sinucideri în rândul idolilor celebraţi de o lume întreagă? De unde atâta nefericire?

Spectacolul „Cea mai frumoasă zi”, adaptare după „O zi de vară” de Sławomir Mrożek, filmul produs pentru Scena Digitală de Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu, în regia Ofeliei Popii, este o revizitare sinceră a fricilor de moarte, eşec sau… succes. Fără prea multe artificii tehnice, optând pentru excluderea prezenţei personajului feminin înlocuită de unghiul subiectiv al camerei de filmat, demersul are o sinceritate artistică subtilă. Atmosfera în care ritmul e atent controlat şi dozat precis, astfel încât tensiunea să se acumuleze şi să se relaxeze antrenată de parcursul personajelor, impresia generală pe care o lasă vizionarea acestei ore foarte dense e aceea de familiaritate. Pare că această formă artistică împlinită, bogată în detalii, vorbeşte acut despre cei care au realizat-o; despre temerile lor, despre ei, dincolo de convenţii teatrale sau cinematografice.

Există o asumare personală care nu interferează cu performanţa artistică. E ceva consistent pe dedesubtul replicilor. E o implicare serioasă, dincolo de profesionalism. „Îi costă” – aşa cum se spune în jargonul profesional. Pare un „proiect de suflet”. Răbdarea imprimată de la început, acordurile unei muzici ce devine laitmotiv şi umple spaţiile dintre cuvinte nu doar cu un fundal sonor, ci cu un tragism ameninţător, inspirat de filosofia textului, prim-planurile ce surprind micro-expresii revelatoare de gând bogat, susurul unei ape care nu se vede, gesturi cu sensuri conotative, câteva inserturi de umor care să dezamorseze la momentul potrivit tensiunea pentru a face loc unei creştri organice, multă atenţie pentru tot constructul acestei stări angoasante şi relaxate în acelaşi timp.

Precum şi textul e paradoxal, precum paradoxale sunt şi personajele şi realţia lor, la fel e şi acest film care nu dă verdicte, ci ne lasă câteva întrebări ca temă pentru acasă. Nu e o experienţă entertaining, nu e o vizionare încordată, nu e loisir, nu e „glaşpapir pe creier”. În mod neaşteptat, e foarte tonică această experienţă. Ai toate motivele să fii curios, să descoperi cine sunt cei doi bărbaţi care îşi declară intenţia de a se sinucide din motive radical opuse. Ai toate motivele să te gândeşti la propriul succes sau eşec şi la doza de disperare sau deziluzionare pe care o înfrunţi în propria viaţă. Ai toate motivele să te bucuri de o interpretare artistică performantă care împlineşte o piesă celebră.

Adrian Matioc (Izbut) şi Ciprian Scurtea (Neizbut) sunt conduşi foarte lejer într-o relaţie lipsită de exagerări sau demonstraţii personale. Trăsăturile personajelor sunt creionate rafinat, iar mesajul textului e pus în valoare fără ostentaţii. Totul pare foarte lejer, micile gesturi sau priviri denotă intenţiile de pe dedesubtul replicilor, iar ritmul e cel care imprimă reacţii sau tăceri. Scena în care cei doi privesc un act artistic, iar noi le vedem reacţiile şi intuim ce se întâmplă e un exerciţiu reuşit de vizualizare. Expresivitatea fiecăruia e pusă în valoare şi gândul constant nu lasă loc pentru derapaje. Fiecare îşi are monologul lui, fiecare îşi are tema lui. Şi amândoi imprimă relaţiei echilibrul stabil dintre două extreme atât de ofertante scenic.

„Cea mai frumoasă zi” e un titlul ales fericit pentru această adaptare. Poate fi, într-adevăr cea mai frumoasă zi cea în care ai pentru ce trăi sau pentru ce muri. E reconfortant să poţi filosofa pe teme grave într-un mediu safe, ghidat de bună-voinţa unor personaje pe care le simţi sincere, într-o atmosferă care să te lasă şi să admiri frumosul estetic, şi să te sperii de ce găseşti în adâncul propriei conştiinţe. Nu te simţi singur. Eşti companion şi martor al unui drum pe care personajele îl parcurg la pas, atât cât să nu te rătăceşti. Apoi, decizi de unul singur dacă azi e cea mai frumoasă zi pentru a muri sau pentru a trăi.

Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu – Scena Digitală

„Cea mai frumoasă zi”

Adaptare după „O zi de vară” de Sławomir Mrożek

Regia: Ofelia Popii
Asistent regie și sufleur: Corina Predescu
Manager proiect: Claudia Maior

Distribuția:

Izbut – Adrian Matioc

Neizbut – Ciprian Scurtea