Musicalul american „Next to Normal” pe versuri de Brian Yorkey și muzica de Tom Kitt cu debutul pe Off-Broadway în 2008 și pe Broadway începând cu 2009, laureat al Premiilor Tony și Pulitzer, își are avanpremiera și în România în acest, 2021. Povestea o are în centru pe Diana Goodman, mamă, soție, care este diagnosticată cu tulburare bipolară depresivă. Viața familiei sale începe să se schimbe, încet, încet, iar ceea ce părea a fi o viață normală se schimbă într-una anormală. Așadar, musicalul nu doar spune povestea acestei familii care se luptă cu o boală fără un tratament cert, dar atinge teme recurente, precum depresia, drogurile, durerea, neputința de a lupta cu boala, dar și probleme ale psihiatriei moderne în tratarea bolilor mintale.

Regizorul, Victor Bucur, descrie la începutul spectacolului faptul că acesta și-a propus ca scop lupta împotriva depresiei. Însă, aș adăuga faptul că personajul principal, Diana Goodman, nu este diagnosticată cu o simplă depresie, ci cu „depresie bipolară și episoade delirante”. În America, povestea musicalului începe în anul 1998, când Brian Yorkey începe un workshop despre terapia cu electroșocuri. Ulterior i se adaugă versuri și muzica lui Tom Kitt. Trecând, astfel, prin mai multe etape se ajunge la această versiune a musicalului jucat și premiat la nivel global. Tema a rămas a aceeași – cum tratezi ceea ce psihiatrii numesc tulburare bipolară, dar și ce efect are acest tratament asupra familiilor bolnavilor diagnosticați?

Fiind o temă de interes, deoarece tot mai mulți oameni „se îmbolnăvesc”, tulburarea bipolară, cunoscută anterior sub numele de boală maniaco-depresivă, este o tulburare a creierului și a comportamentului caracterizată prin schimbări severe ale dispoziției și energiei unei persoane, ceea ce face dificilă funcționarea acesteia. Astfel, simptome precum creștere anormală a energiei, stări euforice, stări de iritabilitate, probleme cu somnul, apetit sexual crescut sunt câteva dintre multele care există, pe care și Diana Goodman le experimentează. Tratamentele sunt fie de tip psihofarmacologie, fie cele mai noi – terapia cu electroșocuri (ETC). Fără a intra în detalii medicale, această tulburare bipolară apare de cele mai multe ori în urma unui șoc traumatic, urmat de o depresie „netratată la timp”, ori este generată de o genă din interiorul nostru.

Pe lângă această descriere a diagnosticului Dianei, povestea musicalului-rock nu este întru totul tragică, deoarece întrepătrunde și note fine de umor. Spectacolul „Next to Normal – (A)normal” în regia scenică a lui Victor Bucur, scenografia lui Cristian Marin și regia muzicală a lui Alexandru Burcă, în traducerea și adaptarea Geaninei Jinaru-Doboș, de la Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”, București, este atât de tulburător din punct de vedere emoțional, pe cât este de plin de energie. Timp de două ore, scena, respectiv casa familiei Goodman, devine un spațiu în care, tu, ca spectator, aproape simți cum este să treci de la o stare de bucurie necontrolată, la o stare de nefericire. Un loc în care nu poți  spune că înțelegi personajul, dar în care te simți mai aproape de el. Astfel, emoția de la sfârșit nu este una de tip cathartic, ci este una mai degrabă firească.

Casa perfect ordonată și complet în antiteză cu dezordinea din interiorul fiecărui personaj, dar și muzica ce alternează de la extaz la agonie, fac ca spectacolul să fie unul complex, să transceandă drama familiei. Există un echilibru între imaginea dată de show, muzică și povestea propriu-zisă. Decorul, respectiv interiorul casei, păstrează ideea originală, și anume o casă cu un etaj, și este realist construit. Casa, care este redată într-un stil arhitectural modern, cu unghiuri drepte și oblice, ar putea fi un indiciu pentru meseria soților Goodman, și anume aceea de arhitecți (soția practicând-o la timpul trecut). De asemenea, scările, respectiv cea interioară și cea exterioară pot duce cu gândul la urcușurile și coborâșurile prin care Dan Goodman (soțul) și Natalia Goodman (fiica adolescentă) au trebuit să treacă odată cu soția, respectiv mama lor.

Diana și Dan Goodman s-au îndrăgostit și s-au căsătorit când amândoi erau încă foarte tineri. Ulterior, primul lor copil, un băiețel pe nume Gabe le aduce soarele în casă. Însă atunci când moare, la doar câteva luni, din cauze necunoscute, lasă o ușă deschisă, pe care Diana refuză să o închidă chiar și când cel de-al doilea lor copil, Natalie, apare pe lume. Umbra lui Gabe există doar în imaginația Dianei, iar durerea pierderii acestuia o fac să nu poată discerne realitatea, având puternice episoade halucinante. Pastilele, vizitele la doctori, terapia bazată pe hipnoză, dar și cea cu electroșocuri, o fac pe Diana să fie absentă atât din viața fiicei sale, cât și din căsnicia ei cu Dan. Și cum aceste tratamente nu par s-o ajute prea mult, ea va avea de luat o decizie care – speră ea – va face ca viața familiei sale să fie una – next to normal.

În spatele unei partituri personale pentru fiecare actor sau a unui număr solo, spectacolul se simte ca un rezultat al unei munci în echipă, care este strâns legat de relațiile dintre personaje  frumos scoase evidență. Echilibru se simte și din acest punct de vedere, deoarece, dacă un actor cade, apare partenerul care-l ridică și totul este perfect resincronizat. Actrița Anca Florescu (Diana Goodman) crește astfel de la începutul spectacolului, simțindu-se cum evoluează de la mama pierdută, de la început, la mama care, din cauza durerii nu poate ieși la suprafață și încearcă să se sinucidă, la persoana care-și asumă viața mai puțin perfectă și care ia pentru prima dată o decizie. Anca Florescu este ca un vulcan de emoții care explodează când și exact cât trebuie, fără să fie nici prea mult, dar nici prea puțin. Iar scena dintre Lucian Ionescu (Gabe) și ea, când acesta o invită spre aceea lumea perfectă, nu prea ai cum să o uiți nici după două săptămâni de la vizionarea spectacolului. Deși este o prezență enigmatică, Lucian Ionescu acaparează scena, devenind antagonistul a cărui apariție în scenă de-abia o aștepți. El nu e doar o fantomă care bântuie, ci este aproape un om viu – sau cel puțin te face să crezi că este.

Adrian Nour (Dan Goodman) îl interpretează pe soțul grijuliul al Dianei, care alege să-și susțină soția cu orice preț, în detrimentul propriei fericiri, fiind nevoit să fie părintele care o crește aproape singur pe Natalie. Adrian este foarte atent în scenă și nu-și dă voie să simtă mai mult decât trebuie, trecând cu finețe linia dintre tatăl matur și cel sensibil.

În relația pe care Natalie o are cu părinții ei, ea caută nu doar un sens, ci și atenție. Sidonia Doica, în rolul fiicei, reușește să rămână adolescenta care nu doar că are probleme cu părinții, ci face și alegeri greșite, dar tot ea este cea care e suficient de matură să le și depășească. Sidonia Doica trece astfel de la nervii și frustrările adolescentine, la fiica cea bună, care poate să-și ierte mama, iar ulterior să-și păzească tatăl. În vocea ei se simte permanent o undă de tristețe, care aduce un plus personajului de-a lungul spectacolului.

Doctorul Madden, interpretat de Cătălin Petrescu, nu este numai rock-starul din mintea tulbure a Dianei, ci este și doctorul care se menține preocupat de starea pacientei sale. Iar actorul tocmai acest lucru îl arată pe scenă – cu tact și șarm. De cealaltă parte, Natalie nu are parte de niciun doctor, dar are șansa să-l cunoască pe Henry care-i dă curajul să se lase iubită pentru prima dată. Andrei Miercure îi dă personajului său acel aer de adolescent rebel, dar romantic.

Spectacolul „Next to Normal – (A)normal” nu este despre viața de zi cu zi, care se dovedește în final a avea un final fericit. E mai mult despre un colț de lume, al unei familii care, în ciuda unor situații nefericite, reușește să și le asume și să vadă punctul din care, cândva, poate, soarele o să lumineze și pentru ei. Este un spectacol-musical care, pe lângă poveste, poate să însemne și o încercare de continuare a acestei industrii în România, căci, din păcate, lumea Broadway-ului, nouă ne rămâne încă străină…

Proiect cofinanțat de AFCN și dezvoltat de Asociația Centrul Român pentru Educație Artistică și Socială – CREAS în parteneriat cu Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”

„Next to Normal – (A)normal”

Regia: Victor Bucur
Traducerea și adaptarea: Geanina Jinaru-Doboș
Regia muzicală: Alexandru Burcă
Asistent regie: Daniel Burcea
Scenografia: Cristi Marin
Vocal Coach: Ana Cebotari
Corepetitor: Andreea Dobia
Graphic Designer: Sabina Spatariu
Sound Design: Liviu Elekeș
Lighting Design: Cristian Niculescu, Costi Baciu
Comunicare, PR & Social Media: Elena Coman

Distribuția:

Diana Goodman – Sanda Ladosi / Anca Florescu
Dan Goodman – Adrian Nour / Victor Bucur
Gabe Goodman – Lucian Ionescu
Natalie Goodman – Sidonia Doica / Alexandra Penciu / Daniela Bucșan
Doctor Madden – Cătălin Petrescu
Henry – Andrei Miercure / Victor Ion