Trecutul ascunde întotdeauna ceva. Nu-l cunoaștem niciodată până la capăt. În el trebuie să cotrobăi mereu, ca într-un sertar, și găsești lucruri pe care le știi și lucruri necunoscute. Într-o lume prea grăbită, „A fost odată” este o întoarcere de o clipă, undeva, cândva…
Anul 1949. Marlon Brando stă în fața unui restaurant în Van Nuys, California. Mai are puțin și o să devină faimos. Farmecul personal îl ajută enorm pe tânărul „băiat rău” care a debutat pe Broadway în urmă cu cinci ani. În 1950, va debuta și ca actor de film, începând o carieră spectaculoasă, lăsând în urmă zilele și nopțile în care a fost paznic sau operator de lift într-un mare magazin de la New York.
Acum, în clipa imortalizată de fotografie, are 25 de ani și toată cruzimea și nepăsarea tinereții. Surprins în imagini rămase în istoria cinematografiei, Marlon Brando cel tânăr încă poartă, în alura lui, urmele unei copilării nefericite. Va cunoaște foarte curând gustul celebrității, dar ea nu îl va perverti și nici nu-i va da iluzia că e nemuritor. Dimpotrivă, îi va accentua scepticismul și convingerea că acolo, sus, în vârf, nu e nimic, pentru că totul este în interior.
