Trecutul ascunde întotdeauna ceva. Nu-l cunoaștem niciodată până la capăt. În el trebuie să cotrobăi mereu, ca într-un sertar, și găsești lucruri pe care le știi și lucruri necunoscute. Într-o lume prea grăbită, „A fost odată” este o întoarcere de o clipă, undeva, cândva…
Acasă este în Elveția, căci în 1953 geniul filmului mut se mută într-o casă din zona orășelului elvețian Corsier-sur-Vevey, unde își va petrece ultimii ani din viață. La Manoir de Ban, Charlie Chaplin petrece un timp idilic alături de numeroasa lui familie. Împreună cu Oona și unii dintre copii, se duce adesea la Vevey să ia cina, se plimbă mult, iar acasă își întreține spectaculos oaspeții de seamă, dar și lucrează: face filme, compune muzică și își scrie autobiografia.
În fotografia aceasta care imortalizează o clipă suspendată în timp, îl vedem cu Oona O’Neill, a patra soție a sa, și șase dintre copiii lor, undeva aproape de casa în care savurează viața privată cu toate bucuriile ei. Până în 1977, când se stinge în ziua de Crăciun, Charlie Chaplin pășește tot timpul pe pajiștea verde pe care noi, privind fotografia alb-negru, nu putem decât să ne-o închipuim, descoperă seninătatea, o trăiește și încearcă să le-o transmită și altora. El, artistul genial, și-a găsit echilibrul.
