Trecutul ascunde întotdeauna ceva. Nu-l cunoaștem niciodată până la capăt. În el trebuie să cotrobăi mereu, ca într-un sertar, și găsești lucruri pe care le știi și lucruri necunoscute. Într-o lume prea grăbită, „A fost odată” este o întoarcere de o clipă, undeva, cândva…
Este anul 1982. Un actor celebru se află la Heathrow și se pregătește să se îmbarce într-o cursă care merge la New York. Cunoaște foarte bine aeroportul londonez și aeroporturile în general îi sunt familiare, pentru că a călătorit enorm, uneori, după cum el însuși a povestit, trezindu-se în câte o aeronavă și uitând încotro se îndreaptă.
Rebel, capricios, sarcastic, Peter O’Toole a țintit sus și a ajuns sus. A jucat mult și, spre deosebire de alte celebrități, printre care Richard Burton, nu a părăsit teatrul de tot pentru film. Iată-l acum pe drum. De altfel, așa îl arată majoritatea fotografiilor private accesibile în spațiul public: la aeroport, dinamic și privind mai departe, spre următoarea aventură.
