Doamna pe care o vedeți în această imagine a devenit, în timp, o legendă. O adevărată franțuzoaică, ba chiar una cu contribuții esențiale la chic-ul francez și european, iat-o pictată de un francez la 1800, când viața și societatea se schimbau, odată cu omul însuși, care, considerându-se eliberat, privea spre noi orizonturi. Stea a Parisului monden, Madame Récamier nu numai că a dat numele piesei de mobilier pe care o vedeți imortalizată, ci a consolidat o nouă orientare în modă.

Este unul dintre personajele cu care vă veți reîntâlni parcurgând paginile atrăgătoare ale albumului „Istoria costumului feminin din Evul Mediu până astăzi” de Georges Vigarrelo, publicat de Centrul Cultural LUMINA în Colecția Biblioteca de Arte.  Ei i se alătură o serie de alte personaje de descoperit sau de redescoperit la lectură, o experiență plăcută și utilă nu doar pentru cei pasionați de istorie și artă, ci și pentru cei interesați, într-un fel sau altul, de vestimentație.

Tabloul pictat de Jacques-Louis David se numără printre operele de artă reproduse în lucrarea nou apărută în România, unde istoricul francez Georges Vigarello, autor al unor studii de succes, le este cunoscut cititorilor din România doar ca autor al volumului „O istorie a frumuseții: corpul și arta înfrumusețării din Renaștere până în zilele noastre” și, de asemenea, ca unul dintre cei trei coordonatori (alături de Alain Corbin și Jean-Jacques Courtine)ai remarcabilei lucrări „Istoria corpului”.

Lucrarea tradusă acum și la noi și tipărită în condiții grafice deosebite este cea mai recentă carte a lui Georges Vigarello și, în contextul unei bogate bibliografii străine pe tema vestimentației feminine, abordate dintr-o mulțime de unghiuri, reprezintă o valoroasă sursă de idei și, de asemenea, o cale de acces spre un domeniu care, deși omniprezent în existența noastră cotidiană, ca și în diverse forme artistice, nu e tocmai cercetat în România. Sub semnul interdisciplinarității, Vigarello își privește obiectul de studiu din multiple perspective și face sugestii pentru noi și noi interpretări, pornind de la imaginea femeii. „Reprezentarea femeii, de exemplu, rolul ei, statutul ei”, spune el chiar în introducere, „sunt în mod direct cuprinse în alurile și în felul în care ea se prezintă. Înfățișarea ei traduce ceea ce se așteaptă de la ea: ea există din cap până în picioare în ceea ce o învăluie și o constrânge. De unde miza unei istorii a costumului feminin, a formelor lui, a revoluțiilor lui în decursul secolelor”.

Între primul capitol, „Destinul artificiului: geometria”, care se apleacă asupra vestimentației feminine medievale, descriind un model și analizându-l, și ultimul, intitulat „Individualitate, eclectism, sensibilitate”, care descrie și explică moda feminină din ultimii treizeci de ani, în care revoluția radicală a fost declanșată de universalizarea pantalonilor de damă, cititorul descoperă o istorie antrenantă, cu o mulțime de dedesubturi și implicații, un drum sinuos, care „ține oglinda” unor moravuri și unor modele mentale despre care rămân mereu lucruri de spus. „Astfel, în istoria Occidentului, costumul feminin a trecut prin schimbări uriașe, de la triumful artificiului la cel al anatomiei și de la triumful anatomiei la cel al sensibilității. O victorie, fără îndoială, dar și o elaborare lentă, o trudă de crisalidă, în care imperativele interiorității au dobândit o importanță nebănuită asupra reflexiilor exteriorității”, scrie autorul înainte de a-și sintetiza pe câteva pagini concluziile.

„Bâlciul deșertăciunilor” vestimentare se etalează cu măsură în cele două sute de pagini ale lucrării, în care iconografia are la dispoziție un spațiu generos. De la costumația medievală de curte la vestimentația de masă de la începutul mileniului III, ochiul atent al analistului, care are arta de a sintetiza spiritul unei epoci în câteva fraze, care vede și caută explicații dincolo de forme și culori, parcă ne invită în acea viață a hainelor la care rareori ne gândim. Invitația e imposibil de refuzat, mai ales că vine într-o carte cum rar se realizează la noi.