Pe 30 ianuarie la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București a avut loc ceremonia de decernare a titlului doctor honoris causa scenografului Radu Boruzescu. Sosit de la Paris pentru acest eveniment, artistul plecat din țară după interzicerea celebrului spectacol „Revizorul”, în regia lui Lucian Pintilie, cu care va lucra mult în Franța, a fost protagonistul ediției din 2020 a evenimentului „Zilele UNATC”.

Vă prezentăm în continuare scrisoarea pe care alt reputat om de teatru stabilit la Paris, George Banu, a trimis-o în cinstea scenografului, documentul fiind citit de Liviu Lucaci, rectorul UNATC, în cadrul ceremoniei.

„Scriu aceste rânduri în amintirea Cameristelor de la Ploiești, care marcau, de mult, debutul ca regizoare al Ginei Ionescu și debutul ca scenografi al acestui cuplu de atunci îndrăgit și admirat, Radu și Miruna Boruzescu. Pecete a unei imagini în timp, confirmare a revelației trăite. Dacă Alzheimer-ul nu ți-a măcinat memoria, nu uiți decât ce nu te-a marcat! Restul rămâne imprimat, amintire definitiv conservată! În seara aceea s-a deschis un univers apoi dezvoltat  de-a lungul unei vieți. Univers naiv și poetic, univers oniric, univers al iubirii de teatru și copilariei. Sedus, i-am urmărit desfășurarea!

Radu și Miruna mi-au procurat câteva dintre cele mai depline satisfacții vizuale, mi-au impregnat privirea și mi-au împlinit așteptari pe care, fără ei, nu le-aș fi intuit. Așteptarea afirmată pe scena tratată ca univers de mărturisire,  mărturisire comună, dar și individual semnată, căci, dincolo de texte sau de regie, prezența lui Radu și a Mirunei rămânea de fiecare dată identificabilă! De neuitat rămâne palatul baroc al Prințesei Turandot de la Paris, ca și caligrafia boschetelor ce desenau destinele din Pescărușul splendid de la Théâtre de la Ville! N-am văzut Livada de vișini din America, dar Lucian Pintilie mi-a povestit-o! În schimb, am văzut Timon din Atena la Helsinki, unde, împreună cu Radu Penciulescu, s-a schițat o altă relație cu platoul, satisfacție a reînnoirii!

În această vizită în trecutul meu de spectator un loc unic îl ocupă Flautul fermecat de la Aix-en-Provence! Acolo, sub bolta cerească din sudul Franței,  Mozart și decorul spectacolului își răspundeau magic. Și permiteau o pasageră reconciliere cu viața!

După ani de zile, cu câtă melancolie am văzut Furtuna în regia lui Robert Carsen la Comedia Franceză, unde Radu, doar el, anima magic fantome și vise!  Ele se întrupau! Atunci m-am gândit la Miruna! Singur în sală, și Radu, tot singur, undeva ascuns în spatele scenei. Amândoi la capăt de drum! Și ne puteam spune parafrazând melancolia lui Prospero: „Suntem făcuți din materia amintirilor”.

Titlul care i se acorda azi onorează un parcurs de artist unic, scenograf ieșit din comun, exemplar, un aliat indispensabil pentru a regăsi încrederea în teatru, ce trebuie ciclic reînnoită! El nu a pierdut-o nicicând! Și de aceea iubim omul și opera!”